Laura tot incerca sa-mi explice un lucru cert, daca eu voi ramane aici toti vor suferi, asa ca mai bine ma intorc acasa, insa nu puteam accepta ca cineva trebuia sa moara doar ca eu sa ma intorc.M-am tot gandit, si m-am razgandit....trebuia sa o fac, nu pentru mine ci pentru ei, eram mai hotarata ca niciodata trebuia sa ma intorc.
Eu: Laura?
Laura: Da scumpa mea?
Eu: M-am hotarat.
Laura parea ingrijorata insa m-a intrebat: Ce ai hotarat?
Eu: Ma intorc...imi e prea dor de ei, am nevoie de ei, trebuie sa-i simt aproape.
Laura a rasuflat usurata si mi-a zis ca o sa se intoarca imediat.
Sigur luasem decizia corecta? Ma rugam din inima sa moara un gandac nu un om, cand ma intorceam eu la interval de 24 de ore cineva murea, orice , animal ,om... asta ma inspaimanta cel mai tare, imi era frica....frica? Da, imi era frica de moartea altcuiva.... Laura s-a intors m-a strans in brate si mi-a spopit la ureche: "Spunele ca-i iubesc mult si ai grija de tine, ramai puternica si ai grija de blondul ala ca tare mult te iubeste." Mi-au dat lacrimile cand am auzit-o avea sa-mi lipseasca, am iubito foarte mult aproape la fel de mult ca pe mama...Am strans-o in brate....nu vroiam sa-i mai dau drumul dar trebuia, dintr-o data o lumina alba oribtoare a aparut in spatele meu Laura s-a indepartat iar eu am plecat spre ea, m-am uitat innapoi si am vazut o lacrima pe obrazul Laurei, am inceput sa plang, i-am transmis un pupic si apoi am plecat.
"Laura: Ma bucur ca tu ai facut asta micuto, eu nu am avut curajul. "
Am auzit ca Laura a spus ceva dar nu am inteles ce, asa ca am plecat mai departe, am intrat in lumina si am inchis ochii, in momentul urmator i-am deschis, vedeam in ceata, cand am inceput sa vad mai bine am observat ca reusisem...eram pe patul de spital...dar acum, acum eram speriata am inceput sa plang, tata m-a auzit si s-a ridicat repede, a chemat-o pe mama si George, toti erau langa mine in urma lor venisera Sarah si Max, dar si Louis, Liam si Zayn. Am zambit printre lacrimi cand i-am vazut, aveam nevoie de ei, i-am imbratisat. Sarah a observat lantisorul.
Sarah: De unde il ai? Imi aminteste de mama, avea si ea unul identic.
Eu: Am atatea sa va povestesc....da e identic....e al ei.
Sarah: Ce ?
Eu: Mi-a zis sa va spun ca va iubeste mult si ca-i e dor de voi. Am zambit uitandu-ma in gol, apoi langa geam am vazut-o zambindu-mi, poate era pentru ultima oara cand o s-o mai vad dar am vazut-o i-am zambit cu lacrimi in ochii si am citit pe buzele ei un nume "Laur", apoi a disparut, m-am incruntat gandindu-ma ce a vrut sa spuna.
Max: Ce s-a intamplat?
Eu: Nimic vreau sa ajung acasa :*
Tata: Mi-a fost dor de tine!
Eu: Si mie de voi!
Mama: Credeam ca nu te mai intorci....
Eu: Si eu credeam la fel, insa am platit un pret sa ma intorc aici.... Si am inceput sa le povestesc tot.
George: Ai visat Abby.
Eu: George, asta [lantisorul] e al laurei, nu se mai gasesc niciunde Laura le-a facut la comanda pentru ea si Sarah...asta de unde il am?
Nu a mai zis nimic, dar inca nu le venea sa creada prin cate am trecut, mi-au facut externarea de la spital si am pornit spre casa eram in masina cu Louis liam si Zayn. Liam conducea.
Liam: Ne-ai lipsit.
Louis: Foarte mult pustoaico..
Eu: Imi pare rau....
Zayn: Pentru?
Eu: Concertul....
Zayn: Stai linistita o sa-l dam noi :* Biletele vor fi valabile ba chiar am mai pus cateva in vanzare ca sa ne revansam.
Eu: Dar e vina mea....
Louis: Daca te mai aud o data ca e vina ta iti bag un morcov in nas!!!!
Zaynd si Liam: Louis!!
Louis: Ce?
Eu:Doamne cat mi-ati lipsit.
Am ajuns acasa....imi era asa straina...parca as fi lipsit anii de zile nu cateva zile....stiam ce o sa vad inauntru Harry si Stefan la tv , Harry incercand sa-l bine dispuna pe Stef, iar Niall....pff pai pe Niall o sa-mi fie greu sa-l vad asa...dar nu am de ales... Am intrat in casa. Exact cum mi-am imaginat Harry si Stef erau la tv, Stef era cu capul in poala lui Harry, ceva nou era in casa, aa da Derek si John....erau in bucatarie nu-i vazusem.
Eu: Buna...
Stef: Am vedenii cred ca o vad pe Abby, Harry o iau razna...
Harry: Inseamna ca si eu ...
Derek&John: Si noi de asemenea!
Eu: Sunt o fantoma fraierilor, hai ma aici!!!
Stefan a venit primul la mine, il iubeam pe aiuritul asta mic, aveam nevoie de imbratisarea lui calda, era enervant uneori dar era fratele meu mai mic si trebuia sa am grija de el.
Stefan: Te iubesc, si sa nu mai pleci niciodata.
Eu: Promit ca nu o sa mai plec niciodata, si ....si eu te iubesc.
Apoi au venit pe rand Harry, Derek si John.
Eu: Mi-a fost dor de voi, de voi toti....Dar...
Harry parca mi-a citit gandurile..: E sus...
Am urcat incet scarile, am deschis usa si m-am asezat in prag privindu-l, era superb, pana si in starea asta mi se parea un inger, tot ce vroiam era sa-l sarut iar si iar si iar....
Eu: Niall...
A ridicat capul si a mijit ochii....s-a frecat la ochii apoi a aruncat sticla de vodka spunand: La dracu nu mai beau!
Eu: Niall, vorbesti urat....
Niall: Abby, esti chiar tu?
Eu: Nu scumpule sunt o fantoma....
Niall: Lasa-ma pe mine sa verific treaba asta!
Eu: Te rog.
Niall s-a apropiat de mine, a inchis usa si ma tras cu putere la pieptul lui apoi au urmat mii de saruturi, o groaza de intrebarii, ahh cat de mult mi-au lipsit toate aceste lucruri, am stat cam o ora cu el in camera apoi am coborat jos, toti erau in sufragerie inclusiv George, Max si Sarah. se uitau la stiri. Ceva mi-a captat atentia.
*Articolul de la stiri*
"In jurul orei 14 un baiat de 19 ani a fost ucis pe trecerea de pietoni, acesta traversa cand o masina a venit cu viteza si l-a izbit in plin, parintii tanarului spun ca sunt distrusi de acest lucru iar soferul spune ca nu l-a observat din cauza vitezei, isi asuma toata vina si e pregatit de pedeapsa."
Eu aveam lacrimi in ochii, 19 ani...in foloarea varstei am spus cu voce tare : Imi pare rau :(
Tata: Pentru ce iti pare rau....
Eu: La ora 14 mi-am revenit eu din coma....
Sarah: Doar nu crezi ca el e...
Eu: Sarah....oricine putea sa moara ..ca sa-mi revin eu...oricine.....dar a fost el, trebuie sa aflam de unde e baiatul sa-i duc o lumanare sa-i spun ca-mi pare rau....19 ani...
Mama: Ma ocup eu de asta....
Ziua urmatoare am aflat de unde era baiatul, era din Dragasani si am plecat spre el, am gasit multe poze cu el acolo era o combinatie intre Zayn si Harry avea ochii caprui patrunzatori ai lui Zayn , parul cret a lui Harry, tatuaje, era superb , dar acum din vina mea nu mai e...poate nu trebuia sa accept asta...m-am asezat langa sicriu si am inceput sa-mi cer scuze printre lacrimi...am mers la parintii lui care m-au intrebat cine sunt si le-am zis ca o veche prietena....le-am urat condoleantee si le-am adus o coroana uriasa de flori, trandafiri albi....Apoi am plecat....
Viata e nedreapta cu uni.... Insa eu am profitat de aceasta nedreptate dar acum...regret ca am facut-o.
Sper sa va placa si as vrea si cateva pareri :(
