13.Vei fii a mea

3K 163 3
  • Dedicat lui Marina Teodora
                                    

Si-a aşezat măiniile pe şolduriile mele,eu încolăcindu-mi mâiniile în jurul  gatului său,sărutându-l uşor.M-a privit în ochi,apoi am simţit cum mă dezlipesc de podeaua veche.Eram în braţele lui,singurul loc  în care mă simţeam cu adevărat în siguranţă.I-am mângâiat părul negru,privindu-i buzele insistent.Erau aşa rozalii,iar de fiecare dată când le priveam,avem acea dorinţă arzătoare să le sărut.

M-a aşezat pe pat,privindu-mi ochii aţintiţi spre buzele lui.Mâinile încă erau în părul lui.S-a aplecat uşor şi m-a sărutat,muşcându-mi şi mai tare buza,eu scoţând un gemet şi întorcându-mi capul,trecându-mi uşor degetele peste sângele ce curgea mai tare de această dată.Mă durea,iar el ştia asta,dar nu a renunţat şi m-a sărutat iar,de data asta mai uşor,încercând doar sa îndepărteze sângele ce îmi curgea pe bărbie.

Sa întins după pătura ce era aruncată pe pat,învelindu-mă şi sărutându-mi pe frunte,ridicându-se apoi şi încercând să se îndepărteze de pat,dar l-am prins de mână rapid.

-Trebuie să dormi,mi-a şoptit,întorcându-se spre mine.Să dorm?Dar e aproape dimineaţă.

-Măcar rămâi cu mine,i-am spus,strângându-l tare de mână.Se vedea în ochii mei că îmi doresc să rămână,dar se pare că el nu doreşte asta,expresia de pe faţa lui , fiind una rece. -Bine,atunci nu  uita să închizi uşa după tine,i-am spus,întorcându-mă cu spatele la el şi închizând ochii,din care au început să curgă lacrimiile ce îmi udau perna veche şi tare.

În minteam mea deja ieşea pe uşă,dar nu au durat nici 3 secunde,că am simţit cum lacrimiile  îmi erau şterse de pe obraz,iar o mână mi-a cuprins talia.M-am întors să văd ce se întâmplă,iar Erik era langă mine şi zâmbea aşa cum numai el ştie să o facă.Deci nu a plecat.Îi pasă.

-Hai!Acum sunt aici! Te culci? mi-a spus zâmbind.

Am dat din cap afirmativ,sărutându-l,apoi m-am întors cu spatele şi  am adormit.

                                                                          *  *

Nu! Nu! Lasă-mă!Priveam în jur! Numai sânge!Pereţii se cojeau uşor,iar de sub vopseaua căzută curgea sânge ce mirosea a putred.Fiecare părticică ce cădea de pe pereţi părea carne putredă.

M-am întors spre partea de pat unde ştiam că este Erik,dar nu era el!Era silueta! 

Mi-a zâmbit pervers,apoi m-am trezit cu el peste mine.Îmi atingea buza muşcată, muşcându-şi în  acelaşi timp buza sa.Mi-a sărutat buza,muşcând-o mai tare decat o făcuse Erik înainte să adorm.Mă durea! Urlam,dar nimeni nu mă auzea!

-Lasă-maa! am urlat cât de tare am  putut,împingându-mi corpul de pe al meu.

-Niciodata! mi-a soptit la ureche.Vei fii a mea.

                                                                    *  *

-Nu!Nu!Nu! am tresărit ţipând cât de tare am putut.

-Ce s-a întâmplat? mi-a spus Erik îngrijorat de ţipetele mele,luându-mi faţa în palme şi ştergându-mi lacrimile  ce îmi curgeau pe obraji.

-Am avut un coşmar,i-am spus plângând.

-Şi de ce îţi sângerează buza atât de tare? m-a întrebat curios,în timp  ce îmi stergea sângele de pe buze,cu tricoul său.

Ce păţisem?De ce îmi sângera buza,dacă în vis am fost muşcată?Ce a vrut să zică prin "Vei fii a mea?" 

El e demonul meu /Terminata/Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum