El e demonul meu /Terminata/

7.Ce căutăm aici?

Simţeam vântul cum îmi ciufuleşte părul şi mâinile lui cum îmi cuprind talia.S-a oprit.Ne aflam în faţa vechiului depozit de lemne.Erik încă mă ţinea în braţe şi mă gândeam de ce nu mă lasă pe jos.Nu zic că mă deranja să mă ţină în braţe ,dar mă simţeam oarecum invalidă.

Parcă mi-a citit gândurile.Nu mai sunt în braţele lui.De  ce?Simţeam noroiul de pe jos şi la fiecare pas pe care îl făceam îmi venea să sar în braţele lui.În faţa mea se afla o căsuţă,înconjurată de copaci şi care avea un felinar la intrare.Mă uit în toate părţiile după Erik,dar el nu era nicăieri!M-a adus aici,iar acum pleacă?Stai! De ce e lumină în căsuţă.Sper că nu e Erik.Eu nu intru acolo.Prea tărziu,Erik mi-a făcut semn pe fereastra prăfuită,că trebuie să intru.M-am prefăcut că nu îl văd şi m-am întors cu spatele.Sigur îşi va vedea de treabă,ignorându-mă,ca orice alt băiat normal.

Mi-am aranjat părul ciufulit şi am păşit uşor în noroiul ce înconjura căsuţa.Am făcut un pas,doi paşi,dar când să îl fac pe al treilea ,am auzit un mârâit şi am rămas pe loc.Sentimenul de frică s-a amplificat şi am început să tremur.În faţa mea se afla un tufiş.Nu cred că  se ascunde nimeni sau nimic acolo.Acum să fim seriosi,nu am ieşit din tabără şi nu cred că sunt în pericol.

Inima îmi batea din ce în ce mai tare,pe măsură ce mârâitul se auzea din ce în ce mai tare.Parcă se auzea din spatele meu.Nu e nimeni.Respiră şi mergi mai departe sau poate ar fi mai bine să mă întorc  la Erik,care probabil nu îmi simte lipsa.

M-am întors încet,ştiind că nu este nimeni în spatele meu,dar privirea mea s-a ciocnit de un animal.Un lup! În mintea mea era numai gândul de evadare.Să fug,dar cum?Parcă aveam picioarele înţepenite.Am să mor mâncată de un animal.Vreau acasă!Unde este Erik când ai nevoie de el?Animalul a făcut un pas în spate.Acum e şansa mea să fug.Am început să ţip şi să alerg greoi prin noroi.Respiram foarte greu.Unde este uşa de la căsuţa?Am înconjurat-o până am ajuns la uşă.Am început să bat cu pumnii şi cu picioarele în uşă,dar până la urmă mi-a deschis Erik.Am intrat speriată înauntru.Afară era linişte.Ce naiba?Unde a dispărut animalul?

Erik mă privea nedumerit.Mi-am ridicat capul din pământ şi am observat că pereţii erau plini de animale împăiate.Ce căutăm aici?Mă sperie locul acesta.Până şi în cabana mea era mai bine.

-Fă-te comodă ,mi-a spus Erik!Aici vom petrece noaptea! Cee?Nu ! Nici gând! Eu nu mai rămân aici nici o secundă,deşi dacă este şi el aici,nu cred că e aşa de rău!

-De ce?Cabana mea ce are?Eu nu rămân aici singură! Mi-e frică.Te rog să mă duci înapoi! i-am spus speriată.Priveam nedumerită în toate părţiile  şi nu reuşeam să pricep ce se întâmplă.Erik s-a apropiat de mine şi m-a mângâiat uşor pe cap.

-Crezi că te las singură?Ai nevoie de atâta spaţiu? mi-a spus el zâmbind uşor.

Am impresia că urmăreşte ceva,altfel de ce s-ar comporta aşa cu  mine?De ce m-a adus aici?Ce vrea de la mine?E bine să am încredere în el?Totul era sinistru aici,pereţii erau vechi,iar tapetul de pe ei,era îmbibat în praf,animalele împăiate ce erau agăţate pe pereţi,parcă te priveau,în orice colţ al camerei stăteai.Scaunele vechi şi şubrede,tapiţate cu mult timp în urmă,erau aruncate într-un colţ,iar patul de două persoane,din lemn  negru,avea salteaua pătată,iar pernele erau rupte şi mici.Aici sigur era casa cuiva,adică ce caută căsuţa asta lângă depozitul de lemne?Mi-e frică! Ce motiv ar avea Erik să mă aducă aici? Ce vrea de la mine?Cine e cu adevărat?