El e demonul meu /Terminata/

8.Un nou gând ,ce mă macină.

Am continuat să studiez locul.Totul era sinistru aici şi mă simţeam captivă ca  o pasăre în colovie.De cine mă ascunde?De cei doi care mi-au cotrobăit prin lucruri?Dacă ar fi aşa,de ce nu îmi spune?

M-am dus şi mi-am luat un scaun,l-am dus lângă masă şi m-am aşezat pe el.Mă mir că nu s-a rupt,la cât de şubred era.Erik  stătea lângă mine în picioare şi mă privea.Ce vrea?Oricum eu nu dorm aici! Stai! Nu cred că e posobil! Mă rugam în mintea mea să nu trebuiască să dorm  cu el în pat,pentru că suntem  doi şi este un singur pat.Mi-am sprijinit bărbia în palmă şi am privit în gol.Mă gândeam la lupul ce era să mă transforme în cină şi la faptul că Erik nu a auzit deloc ţipetele mele.La naiba,mi-a întrerupt momentul intens de gândire.

-Stiu că nu vrei să rămâi aici,dar trebuie,mi-a spus,punându-şi mâna pe umărul meu.

-Nu vreau să rămân  aici dacă nu îmi dai motive,i-am spus pe un ton nervos,ridicându-mă de pe scaun,privindu-l nervoasă.Vreau să ştiu ce vrea de la mine.Nu cer mare lucru,dar se pare că ascunde ceva.

-Ai măcar idee cine a fost în cabana ta?  m-a întrebat arogant,dându-şi gluga jos din cap,lăsând la vedere părul său negru.Arăta ca un înger întunecat.Am rămas blocată puţin timp,iar asta nu e bine.Încep să mă îndrăgostesc de el?Nu! Asta nu era în calculele mele!Dupa vreo 2 minute,am ieşit din transă şi am evitat să îl mai privesc.

-Nu! Dar sigur nu vor  mai veni,aşa că du-mă acolo,te tog! i-am spus,privind în pămănt.

-Nu pot face asta! Măcar noaptea asta stai aici ,mi-a spus blând.

Doar gândul că sunt cu el mă îngrozea,iar faptul că trebuia să îmi petrec noaptea în casa asta veche mă facea să tremur de frică.Am luat scaunul şi l-am trântit de podeaua veche,distrugându-l.M-am aşezat pe pat şi am început să zgârii salteaua cu unghiile mele lungi şi negre,apoi să plâng de nervi.Simţeam cum fiecare lacrimă mi se prelinge pe obrajii roşii ca sângele.Nu  mai gândeam limpede.Gândul că vreau să merg  acasă şi să scap din tabăra asta, se suprapunea cu gândul că sunt cu el aici,iar asta mă neliniştea.

Venea spre mine.M-am ghemuit cu genunchii la  piept şi mi-am muscat buza,pana mi-a dat sângele.Nervii îmi aduceau numai suferinţă,dar astfel reuseam să mă şi  liniştesc.Tremuram!Simţeam cum fiecare muşchi din corpul meu se contractă.Simţeam cum sângele din buză mi se prelinge pe bărbie.

Erik mă privea intens,venind spre mine! Privirea lui era aţintită spre buza mea.De data aceasta nu m-am mai dat în spate,lăsându-l să se apropie.Cu fiecare pas pe care îl facea,inima mea bătea din ce în ce mai rapid.Deja era langa mine.Mi-a atins uşor buza,apoi mi-a luat faţa în palme,atingându-mi buzele cu ale lui,gustând din sângele ce era pe buza mea.Ce se întâmplă cu mine?De ce nu am reacţionat urât şi de ce mi-a plăcut?M-am liniştit,ceea ce mă îngrijora.Sper doar să nu mă îndrăgostesc de el.Oare asta şi-a dorit el defapt?Să mă slăbească şi să profite de mine,sau a făcut-o din inimă?Un nou gând ,ce mă macină.

VA ROG SA LASATI PARERI SI SA IMI SPUNETI DACA MERITA SA MAI SCRIU ! :)