El e demonul meu /Terminata/

5.O nouă zi,alt coşmar!

Am trântit uşa după mine şi am început să cotrobăi printre lucruriile aruncate prin cameră,să văd ce îmi lipseşte.Nimic?Deschid sertarul noptierei şi scot cutiuţa cu bijuterii.O  deschid şi observ că tocmai colierul de la mama lipseşte.Cine l-a luat?Ce vrea de la mine?Colierul era singurul lucru ce îmi amintea că mă aşteaptă cineva acasă.Închid cutia şi o aşez în sertar,aranjez lucruriile aruncate peste tot.Simt nevoia să vorbesc cu cineva.Să îl caut pe Erik?M-am aşezat pe podeaua prăfuită,străngăndu-mi la piept genunchii.Tot felul de lucruri  ciudate îmi treceau prin minte,dar totuşi am să îl caut pe Erik.

Mă ridic încet de pe podea,deschid uşa,iar cănd să ies din cabană îl văd pe Erik stând pe băncuţa şubredă pe care obişnuiesc să stau eu.Mă apropii uşor de el,asezându-mă lângă el.Privea în gol spre pădure.Să încerc să îi atrag atenţia?Dacă mă respinge?Dacă el mi-a căutat prin lucruri?Dar era cu mine,nu avea când.

-Nu te-ai baricadat în cabană?-Şi-a aţintit privirea pe chipul meu.Cred că voi merge la focul de tabară,pentru că eu nu mai stau singură în cabana aia.

-CIneva mi-a cotrobăit prin lucruri şi mi-a furat colierul de la mama.-Gata,i-am spus!Acum aştept reacţia lui,care se pare că nu există.S-a ridicat de pe bancă şi a intrat în cabană.

-Tu vrei să stai aici în seara asta?Hai la foc cu mine,crede-mă că  e mai sigur şi voi avea grijă de tine.-A spus că va avea grijă de mine?Credeam că nu mă suportă şi că vrea să scape de mine,dar nu îmi pasă,cu cât sunt mai departe de cabană cu atât mai bine.

-Voi veni!-Nu îmi vine să cred că nu mai pot sta nici măcar în cabană,care era singurul loc în care mă simţeam în siguranţă.Vreau acasă!

-Aşteaptă-mă la bancă la ora opt!-Sigur! De parcă eu stau  aici până atunci!Erik a iesit ,trăntind  uşa.Mi-am  luat canapeaua ruptă şi prăfuită şi am târât-o până la uşă.Am  proptit-o de uşa,apoi am luat scaunul de la măsuţa subredă numită birou şi l-am proptit şi pe el de uşă.Gata m-am baricadat.Acum mă pot pune să dorm 3 ore.

Mi-am aruncat lucruriile de pe pat şi m-am învelit cu pătura veche,ce mă zgâria,trântindu-mi perna tare pe faţă,pentru a mă feri de razele supărătoare ale soarelui.

Alerg!  Unde sunt?Îl văd! Se plimbă printre elevi.Miroase a lemn ars!Mai  fac câţiva paşi,sunt la focul de tabără.Încerc să nu scap din ochi ţinta,care se mişcă inuman de repede printre lume.Silueta neagră se îndreaptă spre cabana mea.Ce caută oare?Crede că sunt acolo?Poate de data asta nu m-a observat!Trebuie  să îl urmăresc.Alerg prin mulţime,făcându-mi loc şi împingând pe oricine se băga în faţa mea.Deja respiram cu greu şi mă înecam cu fumul.Tuşeam din ce în ce mai tare,iar pe măsură ce înaintam ,respiram din ce în ce mai greu.Privesc în toate părţiile încercând să îl găsesc pe Erik,dar nu îl văd.Nu e nici la foc,pe buşteanul de care zicea,nici pe potecă,nici la mese,nici la cabana lui,pentru că era întuneric.Mă grăbesc să ajung la băncuţa din faţa cabanei mele.A spus că mă aşteapta acolo.Cineva este acolo!Oare este el?Mă apropii şi  zăresc silueta după care alergam.Era cu spatele la mine,şi privea în gol aşa cum privea Erik astăzi spre pădure.Mă strecor uşor să îi dau gluga jos,dar cănd să îl ating ,cineva din spate mă striga!

-Janee! Eşti gata?-Erik este el.Sar din pat şi privesc pe geam.Începea focul de tabără.Iar a fost un vis?Şi iar a fost real.Nici în lumea viselor nu mai sunt în siguranţă.

Mă ridic din pat şi mă chinui să aşez la loc canapeaua şi ascunul.Le dau într-o parte pentru a putea deschide uşa.Erik stătea pe băncuţa din faţă.

-Da sunt gata! Să mergem!-M-am apropiat de el şi m-am încheiat  la hanorac.

Nu am mers pe poteca din piatră,am luat-o printre cabane,de parcă ne ascundeam de cineva.M-a cuprins de mână şi mi-a făcut semn să fac linişte.De cine  ne ascundeam?Cine era defapt Erik?