23.Distragerea

2K 133 5
                                    

Am alergat până în faţa casei mele,unde mă aştepta Erik,privindu-mă nervos.

L-am privit câteva secunde,apoi m-am apropiat de el,încercând să îl sărut,dar am simţit cum încheietura îmi este strivită cu putere-Încercam să mă opun,să încerc să scap,dar Erik mă  strângea din ce în ce mai tare.

Nu eram destul de puternică să îl înfrunt,aşa că am cedat durerii şi am început să urlu,lacrimiile curgandu-mi pe obrajii roşii.

Era o  durere insuportabilă,simţeam cum oasele îmi sunt zdrobite,dar nu ştiam de ce.Ce motiv ar avea să mă rănească?

-Te  doare? m-a întrebat sarcastic,privind cum mă chinui să scap.

-Da.Da-mi drumul,îmi striveşti oasele,am raspuns plangând,evitând să îl mai privesc.

Mi-a ridicat faţa cu cealantă mână şi m-a privit în ochi,dându-mi drumu la mână.

Am căzut pe iarba umedă şi am început să îmi masez încheietura roşie ce mă durea îngrozitor.

-De ce ai omorât-o? m-a întrebat furios,aşezându-se lângă mine pe iarbă.

-Îmi era foame.De ce m-ai rănit?l-am întrebat  ştergându-mi lacrimiile.

-Am vrut să vezi o parte din durerea pe care au simţit-o toţi cei pe care i-ai omorât.Te iubesc şi  nu vreau să devii dependentă de sânge uman.

-Dar sunt vampir,cu asta mă hrănesc.Animalele nu îmi ţin de foame,am răspuns iritată.

-Da,dar asta nu înseamnă că poţi omorî fiecare persoană care te enervează.

-Mă urăsc pe mine,urăsc ceea ce am devenit,dar acum trebuie să supravieţuiesc cumva,iar pentru mine ăsta e singurul mod.

Simţeam cum toată durerea dispare,dar eram copleşită de ură.Uram că mi-am omorât prietena,dar ăsta era noul meu stil de viaţă şi chiar dacă mă durea,trebuia să mă adaptez,să trăiesc,să fiu cu Erik.

M-am ridicat de pe iarbă şi l-am strâng în braţe,sărutându-l aşa cum nu am făcut-o niciodată.

Eram deja în camera mea,lângă fereastră.Ne priveam unul pe altul şi oamneii ce treceau pe trotuar.

-Nu vei încerca asta  iar,mi-a spus Erik,oprindu-mă din a coborî la unul dintre oameni.

-Distrage-mi atenţia,am raspuns privindu-l din cap până-n picioare şi muşcându-mi buza de jos ce acum câteva zile sângera.

-Va fi plăcerea mea,a spus Erik,apropiindu-se de mine şi atingându-mi şoldurile uşor.Mi-am înfipt degetele în părul lui negru şi mătăsos,încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui,buzele noastre atingându-se, iar limbile noastre împletiindu-se.

Am continuat jocul pasiunii,distragerea,până am ajuns aproape de pat.Am atins uşor patul,lăsându-mă  pe spate,trăgându-l  pe el peste mine.

Am scăpat cu uşurinţă de hainele ce ne încurcau şi  am trecut la treabă,simţind cum durerea îmi pătrunde tot corpul,transmiţând fiori în tot corpul şi făcându-mă să gem,zgâriindu-l pe spate.

-Îmi cer scuze,a spus Erik privindu-mi lacrima ce se scurgea pe obrazul meu şi mâna ce strângea cearşaful.

-Bună distragere,dar să ştii că voi avea nevoie mai des,am spus eu chicotind.

Ştiu că partea asta e cam ciudată şi scurtă,dar nu prea am avut idei şi timp să scriu pentru că sunt în perioada cu tezele.

Sper să îmi lăsaţi părerea voastra.Va pup!

El e demonul meu /Terminata/Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum