El e demonul meu /Terminata/

14.Vreau să aflu tot

Mă durea buza foarte tare,iar când îmi fuge gândul la visul  ce tocmai l-am avut,mă apucă fiorii  şi mii de întrebări se găsesc în mintea mea.De ce îmi sângera buza atât de tare?De ce a apărut în visul meu?Şi mai ales,ce a vrut să spună prin acele cuvinte? Gata! Îmi ajunge.E prea mult,iar eu nu am să accept să îmi stric vara,mai rău decât e stricată.

Privesc pe geam,apoi mă uit la ceas.Nu trecuse decât o jumătate de oră,deci mai pot dormi.Mă întind înapoi în pat şi mă cuibăresc în braţele lui Erik.Mă cuprinde cu o mână de şold,trăgându-mă langă el.Închid uşor ochii şi îi simt buzele moi pe frunte.Simt că sunt în siguranţă,măcar cât este el aici.

Nu am mai adormit atât de uşor de această dată,dar am continuat să încerc să adorm.Având ochii închişi nu vedeam decât întuneric.Acel întuneric  de care mă tem de când sunt mică.Parcă e ceva acolo ce mă vânează şi îmi creează coşmaruri.

Adorm!Mintea mea se odihneşte dintr-o dată.Simt  cum toate gândurile ce ziua îmi creează probleme,dispar,lăsându-mă în lumea viselor,unde fiecare gând este la locul lui,iar creierul meu se odihneşte.Teama dispare,dar uneori apare şi este mai mare decât în realitate,dar să nu uităm,aici suntem în realitatea viselor,unde totul pare real,dar când ne trezim se dovedeşte contrariul.

Deschid brusc ochii şi observ ca a dispărut.Unde e?Încep să strig prin cameră,dar nimic.Erik nu era aici!M-a lăsat iar baltă.

Mă ridic brusc din pat şi alerg spre uşă.O deschid rapid şi ies pe poteca din piatră.Nimeni nu e afară.Soarele începea oarecum să răsară,dar printre copaci tot întuneric era.

Privirea îmi  fuge  prin  toate părţiile,dar se opreşte la un copac,unde se afla o fată, ce se zbătea,în timp ce un băiat ce semăna cu  silueta neagră,o muşca de gât.Gândeşte Jane,gândeşte.

Am început să alerg în acea direcţie,câlcând în picioare petecul  de iarbă,ignorând noroiul de pe lângă şi mergând rapid spre copac.Trebuia să ştiu cine e şi ce vrea.

Nu am făcut un zgomot prea mare,dar totuşi m-a auzit.M-a privit cu coada ochiului,paralizând câteva secunde.Alerg,poate îl prind,dar nu.El se întoarce,trânteşte fata pe jos,apoi o ia  la goană.Alerga la fel de rapid ca în primele nopţi,iar eu mă chinuiam din greu să ţin pasul cu el,dar nimic.Este în zadar.Alerg până îmi cedează picioarele,iar el nimic măcar nu oboseşte,dar nu renunţ.

Alerg din ce în ce mai tare,urlând în interiorul meu de durere.Dacă mă opresc,sigur cad şi nu mă mai ridic.Buşteni,am zărit  buşteni.Încerc să îmi iau avânt să sar peste unu.Respir,respir şi  sar.Pentru câteva  secunde m-am vâzut aproape de el,dar apoi nu am mai văzut nimic.Am  aterizat pe pământul rece.Capul mă durea îngrozitor şi mi-am dus mâna la  tâmplă.Sânge! De ce sângerez?Doamne spune-mi te rog că nu mi-am spart capul.Singurul lucru ce îl uram mai mult decât tabăra asta,erau  spitalele.

Oare silueta s-a oprit?A scăpat iar,cu siguranţă.Încerc să îmi întorc puţin capul,astfel încât să zăresc ceva,dar nu reuşesc şi îmi trântesc capul  la loc.

Nu apuc nici să clipesc că simt o mână ştergându-mi sângele de pe faţă şi sărutându-mi buzele sângerii.Deschid ochii şi îl zăresc pe Erik.Ce căuta aici?Cum m-a găsit?Oare de această dată ce mai înventează?Vreau să aflu tot de data asta.