Agenții CIA

Capitolul 42

Julie povestește.

Trec printr-un obicei prost, nu mai înțeleg nimic, ori eu sunt prea toantă , ori lumea e toantă iar eu singura ființă normala. Fișierul lăsat pe biroul lui Jason mi-a rămas imprimat complet în gânduri și nu pot să înțeleg care e adevărul. Tot ce stiu este ca Christian nu era tatăl meu biologic,deaceea mi-a introdus un cip in creier, nu i-a păsat de viață mea. Eram doar un copil...
   După ce l-am omorât pe criminalul ce mi-a schimbat viața , Noah si Jeremy au avut grijă să caute avocați buni pentru a mă ține în libertate, altfel eram deja deținută. Mă aflu în parc pe o bancă și privesc lacul liniștit din fața mea, aud păsările ce ciripesc în calmetea nopții. E ora 4 dimineață, după misiune am fugit, am vrut sa fiu singură. Mă las prizonieră faptelor mele și încerc să fiu realistă cât se poate de bine, dar fiecare are cate un gol în suflet, iar acel gol nu se umple ușor. Mă desfaț în lumea mea virtuală unde îi pot vedea pe toți inferiori mie. Sunt singura intr-o lume în care pot face ce vreau dar cănd revin la realitate torul se schimbă ...
  Aud pasi ce se apropie de banca mea, se oprește brusc în spatele meu și nu mă deranjez să mă întorc să verific vine o fi. Poate fi orice nu îmi pasă. O voce de bărbat blândă astupa liniștea din jur.
  -Esti bine?
  -Da!
  -Uite, eu...
  -Stiai nu?
  Jeremy se apropie de mine si se așază pe banca. Mă privește cu ochi blânzi iar culoarea ochilor săi cenușii ma împrăștie tot mai mult.
  -Nu eram sigur, dar am simțit că tu ești! Stiam ca tu ești!
  -Povestește tot! Vreau sa stiu tot!
  -Chiar vrei?
  -Da!
Oftează adânc și pornește în lumea trecutului său. Cuvinte tremurate de emotii părăsesc cavitatea bucala izbindu-se de mine .
  -Eram tânăr, de-abia devenisem agent IMF, de-abia il cunoscusem pe colegul meu de cruce, Noah, si in același timp cel mai bun prieten. Pe atunci Jason nu era atât de periculos cu timpul a prins victoria. Intr-una din zile eu si Noah si echipa cu care lucram aveam misiunea sa il eliminam atât pe el cât și pe oamenii săi. N-am reușit, de fiecare dată ne scăpa. Doi ani mai târziu, am cunoscut o fata...
  -Fata de care mi-ai povestit?
  -Da... e mama ta. Jason să se răzbune pe echipa care îl tot"deranja" a rapit-o pe Mihaela,mama ta. Chipul tau îmi amintește atât de mult de ea.... .
  -Asa a murit?
  -Da, Jason a omorât -o în fața mea. Te născusesi cu câteva zile în urmă ca ea să moară. Oamenii lui Jason au răpit -o pe Mihaela de la maternitate. Doar o dată ai putut fi luată în brațe de către ea . Stiam ca va veni si după tine, deaceea te-am ascuns. L-am rugat pe Noah sa caute o familie doritoare de un nou născut. Dar era prea târziu.... deja Jason te luase. Nu te-am mai putut găsi, îmi era imposibil. Până când Noah te-a văzut după ce Adam te-a adus la agenție. A bănuit dar nu era sigur, așa că m-a chemat să te văd. Nu am avut timp să fac un test ADN dar se pare că Jason a avut grijă și de asta.
  -Dar unde erai până ai venit aici?
  -Te căutam! N-ai idee în câte tari am fost...
  Am început să plâng cu respirații sacadate. Jeremy m-a luat în brate si îmi stergea lacrimile.
  -Tată... -am spus în șoaptă si l-am luat în brațe fericită -
  S-a emoționat destul când a auzit acest cuvânt încât l-au dat si pe el lacrimile.
  -Cine ar fi crezut ca tu il vei omorî pe dușmanul meu.
  Am pufnit ușuratic cu speranța împlinită , dorințele mi s-au împlinit.
  -Trebuie să îi explici lui Adam care este treaba între noi. El bănuia să te plac ca o parteneră.
  -Stiu,mi-am dar seama că e gelos când erai în preajma mea.
  Radem fericiți și nu ne saturam din îmbrățișări. Îl străngeam tot  mai tare iar dorința ardea în sufletul meu.
  -Tată, si agentii au sentimente!
  -Ai dreptate! Ai dreptate,fata mea!
  Mă sărută de creștetul capului si îmi mângâie limpede parul. Mâna mea e atârnată în jurul gâtului său si nu îmi vine să îi mai dau drumul. Mă simt în siguranță langa el. Mă simt atât de libera ca o pasăre .
  

***

  Tata dă palma cu Adam si devin chiar prieteni buni. Gelozia lui Adam s-a spulberat imediat când a aflat că Jeremy mi-e tata. Iar tata l-a felicitat pe prietenul meu pentru curajul său și buna voința. I-a spus că ar fi bucuros să lucreze la aceeași agenție. Adam a acceptat imediat atâta timp cât va fi lângă mine.
  Zâmbetele noastre nu dispar de pe chipul nostru și devenim tot mai bucuroși lângă oamenii cei mai de preț . E familia mea, si o iubesc!!!!