Agenții CIA

Capitolul 26

Julie povestește.

Noah mă prinse de mână ușor și m-a dus jos coborând lejer scările. Nu înainte să îi faca cu ochiul lui Adam, am observat foarte bine!! Un sentiment de speranță contribuie în inima mea. Oare Noah e de partea noastră? Dacă nu, atunci de ce i-a făcut cu ochiul lui Adam? E un joc...
Ajungem la capătul scărilor, în fața se afla cei doi indivizi ce mă prindeau morți. Cadavrele lor înnorată intr-o baltă de sănge închis și curat. Ochii lor au rămas deschiși și neclintiți. Noah mă da drumul si îmi dă o armă în mână.
-Julie, ia ama asta si pachetul de gloanțe. Fii atentă! Gloanțele sunt cu otravă!!
Nu spun nimic și raman cu gura întredeschisă, ochii mei se măresc privindu-l pe bărbatul din fata mea. Deci!! Noah știe ce face. Doar e liderul agenției si știe să joace murdar. Are o inteligență de mă lasa fără cuvinte.
-Noah, tu lucrezi cu ... - nu termin propoziția căci arăt cu mâna spre scări în jos-
Îmi șoptește foarte încet astfel încât nimeni să nu bănuiască nimic. Mă cuprinde din nou de mână și mă duce intr-un hol îngust și întunecat.
-O iei tot înainte ,apoi la stânga,cobori scările până la parterul jos și o iei la dreapta . Acolo e tatăl tău. Ua cheia asta sa descui ușa încăperi. Fi atenta!! Nimeni nu trebuie să te vadă mergi încet și cu calm. Dacă apare cineva necunoscut în fața ta îl impusti cu otravă . Nicio vietuitoare nu suporta substanță teribil de toxica .
-Tata...
Un zâmbet de ușurare se eliberează din cavitatea bucala iar lacrimile isi fac prezenta pe globul ocular.
-Grabeste-te! Nu avem prea mult timp.
Am plecat. Holul era lung si îngust nu mai zic ca era intunecat. Trebuie s-o iau la stânga,am făcut exact cum mi s-a zis cu grijă și atenție. Țin pistolul lui Noah în cele două brațe ale mele și caut cu ochii si cu urechile fiecare miscare din jur. Miros tot să fiu sigura ca sunt in siguranță. Cobor scările silențios si o iau la dreapta. În fața mea se afla o ușă din fier gros cu un lacăt mare si cu lanțuri din metal în gaura broascăi. Scot cheia si desfac cu grijă lecatul ce imi Da o senzație de nerăbdare de a-l revedea pe tata. L-am desfucut în liniște și l-am lăsat pe podea. Deschid ușa cea mare si grea si ma strecor ușor în interior. O bezna exagerata își face prezenta dintr-o dată iar senzația de tahicardie continuă începe să accelereze tot mai tare. Fac doi pasi ușori si lenti si cu urechile ciulite încerc să ascult. R-ul tăcerea și șopteșc..
-Tata? Esti aici...?
Un mârâit se aude în jur. Scot lanterna de buzunar să văd ce a fost asta. Cu lumina mică a obiectului cercetez fiecare colțișor al încăperii si dintr-o data in fata mea se afla un bărbat înalt cam de 1,70 si saten.
-Tata!! Stai sa te ajut! Esti bine?
Ii dezleg sfoara de la gura si îmi spune ușurat:
-Fara mea,trăiești!!
Pun arma pe podea și încerc să îl dezleg si la mâini și am plecat din camera rece si întunecată. Zâmbetul meu devine larg pe buze si il îmbrățișez cu drag cu tata.
-Julie, ți-am lăsat..
-Un bilet? L-am găsit. Însă nu an găsit prototipul.
Nu zice nimic și își lasă privirea în jos ceea mă face să revin la realitate si sa constatez ca problemele încă n-au dispărut.
Iesim totuși din camera iar zâmbetul meu se reduce încet și raman nemișcată în fața unui pistol mare ținuta în mână lui Jason. Un zâmbet malefic își face prezenta pe chipul lacom al individului.
-Ce familie frumoasa! Exclamă el. Păcat că populația acestei lumi va scădea cu o familie minus. Va puteți salva dacă îmi spuneți unde este prototipul.
-Las-o pe fata mea să plece, ea nu știe unde e.
-Da tu știi, însă de 3 luni ma tot sbat să îmi spui. A expirat timpul , sunteți morți.
Un glonț eliberează tunelul pistolului si se oprește în toracele tatălui meu. Tip tare :
-Tata!!! -Ma întorc către Jason si ii spun - : Criminal nesuferit ce ești .
Îmi caut arma cu otravă însă uitasem că l-am lăsat pe podea când îl dezlegasem pe tata.
Încă 3 gloanțe îl strivesc pe tata in cap și inima iar trupul lui rămâne fără suflare pe jos.
Rămân socata de sângele ce iese din orgasmul trupului său. Si n-am nicio putere să mai fac ceva, nu ma mai zbat am rămas descurajată. Mă aplec lângă tata si il strig încet dar nimic. Zace fără suflet iar obraji mei s-au umplut cu lacrimi.
Jason vine spre mine,isi incarca arma si il lipește de capul meu. Nu reacționez în niciun fel si il plâng încontinuare pe tata.
Se aud pasi mari si grăbiți ceea ce îl determină pe Jason să plece. Fuge spre ieșire iar din dreptul scările se aud pasi de bărbat cu arma ce trage in Jason.
Rămân în genunchi lângă tata si nu ma pot opri din plâns. Adam fuge după monstrul ce mi-a ucis tatăl iar niste gloanțe se aud dinspre locul în care s-au îndreptat ei.
Cu mâna mea tremurată îl mângâi le tata pe față și îi spun " îmi pare rău,tati, te iubesc " . Îmi iar inima in dinți și mă ridic încet. Plânsul nu vrea să dispară iar trupul meu s-a innmuiat tot mai mult. Am rămas fără izbeliște. Am rămas singură.
Mă întorc iar cum îmi ridic privirea ochii mei lacrimati îl privesc pe Adam ce se afla in fata mea. Vine la mine si ma strânge puternic în brațe. Mă sărută pe creștetul capului iar eu încep din nou să vărs lacrimi udandu-i costumul.
-Imi pare rău..
-Adam. . Jason?
-A urcat intr-o mașină. Nu l-am putut opri . Am încercat să îi sparg rotile cu gloanțe dar n-am reușit.
Se uita la mine ingrijorat si ma ia din nou în brațe. Îmbrățișarea lui caldă și sărutările lui nu ma mai ajuta cu nimic acum. Ceea ce trebue să fac acum este să îl caut pe Jason si sa ma răzbun. Este singura soluție de a-mi răzbună părinții,sa se odihnească în pace.

1058 de cuvinte. În sfârșit am terminat si acest capitol. Sper sa va placa , stiu nu e chiar fericit dar Julie nu va rămâne neajutorată si va face tot posibilul să se răzbune.
Îmi puteți face un trailer la cartea mea,va rog? Fac orice!! Un mic filmulet ce sa conțină multă acțiune.

Bine nu ma mai lungesc. Mulțumesc pentru cele 750 de vizualizari,e un început foarte bun. Poate trageți o privire di la cartea "Prizonierii" tot o carte de a mea.

Va pupacesc!!!!