Agenții CIA

Capitolul 9

Gândurile îmi erau revărsate intr-un izvor întunecat, nu mai înțelegeam nimic. Îl priveam pe Adam cu atâta ură încât nu simțeam durerea încordării mușchilor mimicii. în bezna de-afara era greu de observat ce față am iar mie de asemenea mi-era greu sa-l vad pe Adam. Situația era mai complicată decât mi-am imaginat iar timpul se scurgea repede. Totuși mi-era imposibil să cred că Adam e un agent CIA. Dar pe de altă parte mă bucuram sa aflu că el este un agent pentru că mă putea ajuta să-l găsesc pe tata. Cu inima în dinți i-am spus cu o voce malefică.
-Nu voi tace. Voi anunța poliția.
Mi-am continuat drumul spre casa să-i caut pe ceilalți dar Adam venea după mine .
-Julie, trebuie să mă asculți.
Vocea lui era cufundat în tahicardia inimi iar când îl priveam mai de aproape puteam observa ochii lui mai închiși la ochi cadeobicei. Privirea lui blândă parcă era o alinare pentru golul din sufletul meu, acel gol ca am ramas singură.
Și-a atârnat mâna lui delicată pe obrazul meu iar cu brațul celălalt mă trăgea spre el,luandu-ma în brațe forțat. Ochii mei deschizi pigmentați se abureau din cauza lacrimilor.
-Julie, Uite... David si Irina știau că sunt agent. Si ei sunt..
-Am înțeles, m-ati mințit.
-Nu! Stiam ca ești de partea justiției de aceea nu am putut..
M-am smuls din brațele lui iar lacrimile îmi umezeau obrajii . Din fericire nu se observau în întuneric.
- Vino. Ai încredere.
M-a cuprins de maini si ne duceam acasă unde David si Irina ne așteptau,cred.
Speranța de a-l revedea pe tata se stingea odată cu scurgerea orelor,minutelor,secundelor... As vrea ca tata sa fie lângă mine acum. Unde as putea sa găsesc prototipul? Doar așa îl pot recupera pe tata. Noaptea era pe sfârșite la fel si drumul nostru. Tot drumul Adam mă ținea de mână, cu mâna lui fină îmi străngea palma si degetele mele micuțe. Mă simțeam în siguranță, simțeam că pot fi si eu ca ei știam că doar un agent CIA sau FBI poate face asta. Noi vom reuși. Doar noi.

Gândurile mi-au fost oprite de glasul lui Adam.
- Uite, acolo vezi?
- Ei sunt ?..
Mi-am ingustat ochii să văd mai bine căci dimineața nu se adeverea încă. Erau Irina si David. David era cu un pistol în mână și atintea spre copacii marcați cu vopsea roșie,iar Irina poziționa o funie în mii de strategii inteligente.
Ne făcusem apariția. Însă înainte să dan ochii cu ei i-am șoptit lui Adam.
- De ce n-am făcut asta mai devreme?
-Caci tu esti o fire abtioasa si vroiai sa afli neapărat de unde e acel fum . Eu știam că nu are nicio legătură cu tatăl tău.
- Si de ce ți-a scăpat totuși că ar fi mort?
-Nu stiu. Totul e posibil.
Cu pașii noștri bazați ne îndreptăm catre colegi. Irina ne-a suspinat cu un zâmbet sovalnic si energic iar David bucuros să ne revadă.
- Te-au mâncat insectele Julie?
Adam a pufnit iar Irina zâmbea cu jumătate de gură.
-Lasa prostiile, si incata-ma să dau arcul sau să țintesc cu pistolul. Chiar? De unde aveți arme?
-Mm.. Adam? -se îngrijora Irina-
-Nu-ti face griji, știe!
-Acum ca stiu si eu, vreau să învăț să rup fiecare os dintr-un organism David. Si primul vei fi tu.
- Abia aștept. -spuse mistocar-

Am lăsat vorba deoparte iar treaba decurgea bine. Am învățat să nimeresc cu arcul însă cu greu,dar am reușit, si cu pistolul lucru care m-a fascinat momentan dar lucrul pe care nu-l pot învăța este să fac stragiile Irinei cu sfoara. Pentru mine e ceva imposibil. Munca era aproape gata, luasem masa pe fugă , numărăm orele si aveam sentimentul că trebuie să mai fac ceva. Trasul cu arcul și pistolul au început sa-mi fie hobby-uri iar eu mă sinteam multumita de rezultatul meu .
Eram in fata unei tinte, ochii mei erau fulgerători de atenți iar privirea mea ageră era stăpânitoare asupra arcului din mână mea. Degetele erau încleștate si gata să acționeze. Si clic -clac, am reușit să țintesc fix în punctul rosu marcat pe copac.
Din spatele meu se auzea un fluierat de la David si doua bătăi din palme de la Irina si Adam. M-am întors multumita si zâmbitoare către ei .
-Da Da . Mulțumesc. Mulțumesc.
-Hei. Dacă nu eram eu nu puteai face asta.
-Saca nu eram eu nu rontaiai guma din gură.
Irina si Adam pufneau de replicile noastre . Am început să fiu agent si pe interior nu numai exterior. Am lăsat deoparte sentimentele și sensibilitățile . Sunt un agent . Un agent performant gata de acțiune.