Agenții CIA

Capitolul 39

Julie povestește.

Ajung acasă după ce Adam m-a condus , dar înainte i-am cerut permisiunea lui Jeremy pentru câteva ore să mă pregătesc pentru evenimentul din această seară. S-a strâmbat în momentul în care a văzut că Adam este lângă mine si ca el ma va duce acasă. I-am adresat un "stai liniștit,voi fi bine,si ajung la timp" . El mi-a răspuns cu o reacție fatală, și-a încrucișat mâinile în zona poetului semn că nu e interesat de poveștile mele , ochii lui deveniseră mai mici si ațintiți serioși către mine iar maxilarul lui s-a încordat imediat ce am rostit ultimul cuvânt din propoziția mea. Rămân statuie când îi văd reacția si nu chiar nu spune nimic. Totuși și-a dezlipit buzele cărnoase si mi-a spus: " Eu personal voi veni după tine in maxim, 1 ora si 30 de minute. Dacă nu ești gata te scot așa cum ești" . Cuvintele lui aprigi mă fac să îi ascult cerința, însă nu îl văd eu prea dur dar astăzi am văzut că poate fi si dur și foarte serios când vine vorba de ceva serios. Este ca un tată pentru mine, cum am mai zis, si uneori chiar gândesc în felul ca : ce ar fi dacă m-aș simți adoptată? Nu caut iubire, nu cerșesc așa ceva, dar sa rămân singură... parinti mei nu mai sunt si ma simt tot mai neîmplinită , le duc dorul tot mai mult si încerc să nu arăt sentimentul acesta de singurătate. Nu sunt singura,Adam îmi este alături dar sa nu ai părinți lana tine si eu simt ca nimeni nu îi poate înlocui . Oricât l-as ură pe tata pentru că m-a sacrificat pentru un cip tot îl iubesc , iar iubirea e i-o port se îmbină cu dorul. Ochii albăstrii ai lui Jeremy îmi luminează speranțele, chipul lui îmi amintește de mama, fata lui si al ei sunt atât  de angelice si matinale.
  In drum spre casa mea, Adam nu a scos un sunet , iar adrenalina si furia îi curgeau în toate venele. Bănuiesc că era prea concentrat pentru misiunea ce trebuie sa o îndeplinim în această noapte. Mă las prizonieră stării lui neliniștite iar întrebările se strecoară în mintea mea :" oare l-am supărat cu ceva?"
  "E gelos cumva pe Jeremy?"
  "Nu e pregătit pentru diseară?"

Nu găsesc niciun răspuns iar întrebările rămân în zadar. Un fior se răspândește în tot corpul meu trezind senzația de " pielea de găină" dar nu mi-e frig,ci frică. Rămân tacuta si nu îndrăznesc să scot o vorbă, nu stiu de ce mă simt vinovată pentru starea lui Adam? Nu cred că am spus ceva rau care să îl supere atât de mult încât să nu vorbească deloc cu mine. Captiva rămân gândurilor mele și încerc să raman calma.
  Adam oprește în fața casei mele și nu se uit deloc la mine. Încerc să ii spun :
  -Uite! N-ai vorbit deloc cu mine, dar serios acum nici macar nu te uiți la mine?
  Se uita la mine, intr-un final iar ochii lui cenușii sunt triști și sentimentali.
  -Ce ai pățit?
  Mă apropii de el îngrijorată si il mângâi pe obraz. Nu spune nimic nici acum iar eu devin tot mai nervoasă.
  -Hai!Dute! Ai mai puțin de o oră și jumătate și vine domnu' să te ia!
  -Deci asta era! Jeremy? De câte ori să îți spun că Jeremy nu înseamnă ce însemna tu pentru mine?
  -De ce trebuie sa faci ce îți spune el?
  -Imi vrea binele! Ok?
  Cobor din mașina și trântesc mașina nervoasa. În urma mea, Adam accelerează la maxim si se lasă condus de furie si adrenalina le sosea. Intru grăbită în casă și mă repezesc în fața dulapului meu. Haine de toate tipurile sunt aranjate pe umerașe sau pe rafturi una peste alta. Acum îmi caut o rochie eleganta de seara. Caut cu coada ochiului si analizez fiecare colțișor al dulapului cu speranța să găsesc ceva stilului de asta seara. Ating cu mâinile fiecare rochie rostind continuu :" nu îmi place, prea demodată, prea scurtă, prea închisă, prea ..."
  În ultima mea căutare am găsit o rochie albă , lungă și destul de decoltată pentru a-i atrage atenția nemernicului. Rochia este croita cu atenție și dacă stau si ma gândesc rochia asta a fost a mamei, a purtat -o la un eveniment special, botezul meu. Am văzut în poze cum au fost îmbrăcați părinții mei. Un sentiment de speranță eșuată mă desprinde de realiste si ma las cufundată în lumea mea virtuală , mi-o imaginez pe mama cum mă prinde în brațe și îmi mângâie părul meu zburlit. Deschid ochii si observ cum limba ceasornicului se mută din minut în minut. Mai am 46 de minute până vine Jeremy după mine.
  Rămân la rochia alba al mamei, o strecor repede pe mine după un dus rapid de 60 de secunde. Las deoparte amintirile si ma privesc în oglindă atentă. Mă machiez așa cum ar trebuii sa fie machiata o femeie la un eveniment special. Folosesc un ruj închis care să se potrivească cu papucii mei cu toc de culoare roșie. Îmi strâng toate machiajele intr-o gentuță mica. Apoi îl strecor intr-o geanta mai mare în care îmi pun  si o peruca de culoare neagra si o pereche de lentile cu iris negru. Geanta mea vișinie si încăpătoare o pun pe umăr simtinudu-i greutatea minima. O soi de parfum îl lipesc pe pielea mea catifelata si ma îndrept spre ieșire. Mai sunt 3 minute până când Jeremy trebuie să fie aici. Îmi privesc picioarele mele decoltate si îmi analizez pantofii perfecți curbati în vârf . Cobor scările până la poarta si aud un motor de mașină apropiindu-se.
  Jeremy la volan , în mașină lui de milioane,Aston Martin. Mă claxonează încet să intru în mașină și imediat deschid ușa. Mă strecor în scaunul confortabil si luxus al frumuseții lui si urechile mele și mai ales privirea sunt atenți la eleganta lui atât de bine aranjata.
  -Se pare că domnișoara Dall poate respecta un program.
  -Am nevoie de o motivație pentru a respecta un program atât de scurt ca al tau. Esti mai protector decat un tată.
  -Ma îndoiesc.

***

  Ajunși în fața locului, o emoție mică se simte în pieptul meu. Jeremy mă avertiza ca Adam este în acțiune, si ca ma așteaptă pe mine dar și pe Irina.
  -Intri, iar tu îți deschizi ușor geata si o scapi pe podea . Adam vine îmbrăcat în servitor si îți băga un pistol în geata. Fara sa vadă nimeni sau sa banuiasca cineva ceva, tu îi mulțumești si nu vorbiți sau să reactionativdin priviri.
  -Bine. 
  -Dupa tine va veni Irina ce se va duce la baie. La baie va găsi în codul de gunoi un pistol. Îl va lua si amândouă fiți pregătite la semnalul lui Noah.
  -Am înțeles!
  Cobor din mașina și îmi schițez o privire de veselie în așa fel să nu se observe nimeni  stresul ce îl trăiesc în aceste momente. Pășesc elegant spre intrare,iar zgomotul tocurilor mele mă fac auzita prin zona. Introduc un picior în interior si privesc în jur, lume de toate felurile , femei frumoase si bărbați eleganți se vede peste tot.
  Sunt avertizată pe un portar de la ușă va trebuie să intru prin aparatul de verificat. Ii aproba
din cap în semn de "Da" si ma repezesc în fața aparatului. Intru încrezătoare si nu se aude niciun ticăit de amenințare sau pericol. Le mulțumesc domnilor si ma îndepărtez de ei. În fața mea se afla Adam cum cara o tava de bunătăți. Procedez ceea ce mi-a zis Jeremy, si scap geata descheiată pe jos. Adam vine grăbit spre mine si ii vad cum băga repede un pistol si o cutie de muniție în geanta mea.
  -Multumesc frumos! Nu mă așteptam la asemenea gest!
  -Cu multă plăcere,domnisoara!
  Mă îndrept spre o baie să mă pot deghiza așa cum îmi planificasem. Deschid ușa baii si intru în una dintre cabine. Îmi pun repede peruca neagra si mi-o aranjez în așa fel să îmi ascund parul natural. Un machiaj mai închis il folosesc pe ochi si un strat de fond de ten cu o culoare mai închisă îl mases pe fata mea. Așa cum mă privesc în oglindă nu ma recunosc foarte bine. Îmi introduc în cele din urmă și lentilele cu iris negru. Acum nu par a fi Julie cea blonda cu ochi deschiși.

1408 de cuvinte. Suficient pentru astăzi!
  Hai cu voturi!
  Va pup!