Capitolul 19

973 66 0
                                    

Julie povestește.

Stăteam la pândă după un tufiș stufos cu abdomenul pe solul rece,privirea si ținta pistolului spre clădire, iar picioarele arcuite fluturând în adierea dimineții răcoroase. Ii privesc pe băieți modești cum se îndreaptă spre țintă iar cu armele în frâu dau cu pofta fiecare glonț din rezervor . Cei 4 paznici se prăbușesc morți iar din spatele locului se aud foc de arme,dupa calculele mele ei sunt Justin,Andrew si Josh.
David si Adam intra hotărâți si atenți pe ușă iar cu armele sub soară cercetează fiecare colțișor în parte. Nu se mai aude nimic , se lasă o adiere de liniște prin zona iar cântecul greierilor se așterne peste liniștea copleșitoare din jur. Tăcerea e întreruptă de un oftat al Irinei.
-Off!!!, -exclama nervoasa -
-Ce ai fato?
-Trebuie să fac pipi. Scap pe mine .
Se oftica amarnică si încearcă să se dea jos din copac să-și facă nevoia. După 3 minute se întoarce ușurată si in câteva clipe e din nou în pom.
Mă poziționez din nou la locul meu și sincer să fiu m-am plictisit de mor. Plictiseala trece prin tot corpul ,iar aceasta mă determină să rup o frunzulița din tufiș să mă joc ea,nemai fiind atentă la ce spuse Adam. Las arma jos pentru câteva momente de relaxare si ma fac confortabilă pe pământul rece de sub mine. Privesc cerul care încearcă să lumineze iar rasaritul deabia se vede din depărtare. Câteva punctulete de lucire desenate pe cerul închis îmi amintesc de părinții mei,cum în fiecare seară priveam cerul și stelele si ne puneam mii de dorințe fără sens. Dar acum dorința mea cea mai mare e ca cei dragi mie să nu plece, ii vreau lângă mine mereu. Mă afund tit mai adânc în visurile mele prezente cufundate în trecut ce mă tot bântuie de ani de zile. Mai exact de când mama a murit. Îmi lipsește mult, foarte mult. Îmi aduc aminte de privirea ei angelica,ochii căprui si parul blondiu inchis. Deseori cotrobăi prin lucrurile ei rămase în debara si uneori o simt aproape ,încă îi simt mirosul.
Un motor de mașină ww se aude prin preajmă ceea ce mă face să mă trezesc din vise si sa-mi arcuiesc degetele în arma de culoare neagră lucioasă. Aveam dreptate, o mașină Audi A4 neagră se oprește în fața clădirii din care ies 3 băieți și o fata înarmați. Nu's de-ai noștri deci ii omorâm. Ii dau semnalul Irinei să tragem iar câteva gloanțe eliberează rezervorul pistolului.
Geamurile fumurii ale mașinii s-au transformat intr-o epidemie iar cadavrele s-au lipit de sol vărsând kg de sânge prin jur. Irina îmi dă un semnal ca unul încă trăiește . Mă ridic din ascunzătoarea mea și plec intr-acolo.
Fata cu parul abanos sta culcată cu fata lipită de pământ fără suflare. Mă duc la ea, ii verific pulsul si bineînțeles rezultatul este negativ. Ii iau armele și verific fiecare detaliu la ele. 2 băieți tinerei, unul roșcat iar celălalt brunet zac morți pe jos,le iau si lor armele și trag cu ochiul prin jur unde ar putea fi al patrulea individ.
Irina tipa după mine.
-Julieeee
Însă prea târziu, un soi de gloanțe se năpustesc în jurul meu dar din fericire nu m-a nimerit niciunul . Mă ascund după masina, cu arma lipită în mâinile mele și pieptul meu. Mă dau la o parte si trag de 6 ori spre individ insa nimic. Ma așez din nou la locul meu,iar el se răzbună si sparge geamurile mașinii cu 3 gloanțe. Mii de cioburi se rostogolesc deasupra mea, iar câteva tăieturi apar pe pielea mea alba de atata spaima.
Din nou se aud gloanțe dar nu dar mine. Îmi întorc privirea spre stânga și o văd pe Nicky cu un pistolul mic de buzunar in mana îndreptată spre individul ce m-a atacat. Mă ridic surprinsă si merg spre ea.
-Multumesc,eu...
Am fost întreruptă de vorbele ei reci și arogante.
-Data viitoare amintește-ti de unde ai plecat si după vi sa faci pe eroina.
Îmi venea s-o sugrum dar m-am abținut fizic dar verbal nu.
-Auzi!! Poate mi-au salvat tu viața de data asta,dar asta nu înseamnă că nu's în stare să n-am grija de mine. Nemernico!!
Pufneste haotic si tace. Între timp Irina vine spre noi. Langa Nicky se afla Emma si Cortny,iar lângă mine e Irina. Mda.. 2 contra 3. Însă pe Emma si Cortny nu le vedeam dornice de acțiune ,însă Irina Da!! Încă puțin si-i desfigura chipul lui Nicky.
Băieții s-au făcut prezența în sfârșit. Însă cu o fată cu ei. Nu o cunosc iar toate privirile fetelor sunt ațintiți asupra ei ceea ce o determina pe biata fată să privească în jos de rușine . Nicky fuge la gâtul lui Adam ceea ce na face să urlu de draci,dar m-am abținut si de data aceasta. Un O mare se definește pe buzele mele atunci când pitipoanca îl pupa pe Adam pe obraz.
Totul e întrerupt de un șir de motoare, în număr de 6. Mașini bani gata își fac prezenta formând un cerc în jurul nostru lansând în mijloc audiul A4,cadavrele si pe noi. Ușile mașinilor se deschid repede iar din ele ies oameni serioși,unii tineri alții boșorogi.
Fața mea i-a un alt aspect in momentul in care dintr-un BMV iese Noah cu un pistol în mână. Rămân complet uimită,zbuciumata si ii observ pe ceilalți cum au aceeași reacție în privința lui Noah . Inamicii se apropie de noi cu pistoale mari de firma in frâu gata să tragă însă rămân nemișcați. Un om se apropie mai mult de noi , un om în jur de 40-45 de ani dar fără arma. Noah se afla in dreptul lui ținând armele în mâinile lui puternice.
-Deci!!, Mi-ati omorât 4 agenți din echipa mea. Nu-i frumos!!,
Morocănos mârâie între dinți ca semn de nemurire în privința uciderii si distrugerea mașinii. Vocea lui își face cunoscută tonul aspru din nou.
-Noah, știi ce avem de făcut nu?
-Da sefu'. Cătușe si gloanțe în cap.
-Perfect!!
Nimeni dintre colegii mei nu spune nimic , rămânem uimiți de trădarea lui Noah cea ne-a facut-o. Chiar si Nicky care mă urăște si eu o urăsc la rândul meu mi-a dat o mână de ajutor, pe când în Noah aveam mare încredere,si uite cine te injunghie pe la spate.
Respirația mea i-a o altă voluptitate, iar volumul de aer curent se transformă intr-o capacitate pulmonara totală. Nu îmi ajungea aerul pe care îl inspiram. Socul prezent mă doboară tot mai mult mă sinteam tot mai proastă,pierduta,toanta persoana de pe lumea aceasta.
Cum a putut!? Noah???

Buna seara! Scuzați ca scriu atât de târziu dar somnul nu a trecut si pe la mine. Am scris peste 1000 de cuvinte deci lectura plăcută. Sper sa va placă.

Agenții CIA Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum