Agenții CIA

Capitolul 41

Adam povestește.

Irina merge grăbită spre baie cu scopul de a-si lua arma. Îmbrăcată intr-o rochie vișinie lungă ce îi acoperă picioarele și imposibilitatea de a vedea dacă are pantofi sau nu în picioare. Dar după sunetul tocurilor îmi dau seama că are totuși pantofi . Părul ei creț este prins intr-un coc strâns și ordonat iar câteva fire vopsite atârnă în zona tâmplei. Noah mă anunță să stau ascuns după Jason si sa fiu cu ochii pe el în momentul în care va intra intr-un dormitor cu femeia pe care Jeremy o plătește să facă asta. Îmi scot lentila de luat vederi si exclam în șoaptă un "Jesus,ce ușurare sa vezi cu ambii ochi" . Îmi atârn imediat perechea de lentile cu iris negru pentru că Jason să nu își dea seama că este urmărit de Adam,pe care il cunoaște deja.
  Aștept ca aceea femeie să își facă apariția și să trec la treabă. David e deja ascuns în camera din conac în care se va relaxa Jason cu femeia. Însă nu știe ce relaxare ii vom da! S-a întors roata , băiețaș bătrân!!! O văd pe Irina cum își îndeplinește treaba cu succes. Se plimba in sala cu o cutie cu farduri false pentru ochi cu oglinda prefecandu-se ca se aranjeaza însă ea îl filmează pe Jason iar imaginile sunt trimise direct la Noah. Mișto șmecherie!!
  În sfârșit, văd o femeie bruneta cu o rochie albă ,lungă ,decoltata care se îndreaptă spre Jason. Puteam să jur că acea rochie o văzusem si la Julie. Coincidenta fatală!!
  "Noah, o bruneta se îndreaptă către momeala noastră, ii urmăresc până în camera, asta dacă femeia va reuși să îl seducă foarte bine. Recepționat!"
  "Bruneta??? Eu am angajat o roșcata, lui Jason ii plac roșcatele" îmi spune Noah speriat .
  Închid recepția si încerc să îi identific chipul femeii, cine e? Dacă e una de al lor? Observ neîndemânarea bine jucată a brunetei, îl varsă cu vin cu o culoare închisă pe cămașa lui albă și scena bine jucată a marionetei brunete. Discuta ceva ce imi este imposibil să aud si se grăbesc cu pași mărunți pe scări.
  Imi dau seama repede de jocul murdar al Juliei, s-a dechizat să se poată razbuna. Pierderea părinților ei nu a fost una ușoară.
  "Noah? Noah? Mă auzi?"
  "Spune Adam, unde e roșcata?"
  "Lasă roșcata ,avem probleme. Julie s-a deghizat si merge cu Jason spre dormitor"
  "Poftim ?" Ii aud vocea mirată a Irinei.
  "Ii rup picioarele" zise nervos Noah.
  "Cum poate face!..." îl aud si pe Jeremy.
  "David, fi pe faza, vin! Femeia e Julie,deci ai grija sa nu o rănești"
  "Recepționat" închide David
  "Lăsați treaba sa decurgă cum a planuit Julie, dacă va da gres își riscă viața sa aibă aceeași soartă ca tatăl ei, dacă nu atunci știe ea ce face" o spune Jeremy.
  "David, sa nu faci un pas din locul în care te afli, stai acolo și asculți tot si înregistrezi dar în așa fel să nu știe nimeni ca ești acolo" -Noah
  "Recepționat" -David
  Planul B pe care îl stabilise Jeremy si Noah în câteva secunde spune așa: urma ca Noah să intre pe ferestră folosind echipamentul adecvat cățărări. Eu o iau din partea stanga si il stropesc cu spray paralizant pe paznicul si omul lui Jason. Jeremy o ia prin dreapta si procedează la fel cu individul din dreapta. Vom acționa în momentul în care Noah ne da semnalul.
  Intre timp frica si nesiguranță îmi curgeau si prin transpirații nu numai vene. Mă sinteam  invadat de o stare pe care nu o puteam explica. Genunchii mi se innmuiau si făceam tot ce puteam să nu arat asta de ata cu Jeremy. Nu vreau ca nimeni să își dea seama de latura mea sensibila. Mă tot gândesc la Julie, de ce are acea răzbunare în suflet , de ce face totul de una singură, de ce nu se gândește la consecințe?
  Jeremy mă examinează cu atenție și îmi spune fara sa se uite la mine. Se așază lângă mine privind amândoi spre fereastră.
  -Cum te simți?
  -Bine!
  -Minti!
  Îmi intorc privirea spre el si il intreb:
-Cum vreți să mă simt?
  -Daca o iubești atunci esti ingrijorat si stresat. Se vede clar ce stare ai. Mă simt si eu la fel.
  -Adica? Tot Julie e cauza?
  -Da. O iubesc.
  Fara sa îmi dau seama, mi-am strâns pumnii cu putere iar maxilarul mi s-a încordat imediat. Mă abtineam să nu îi dau un pumn. Gândurile îmi sunt spulberate transformandu-se intr-o ceata deasa îmbinată bine cu nevroza ce imi circulă în toți neuronii. Musc necontenit din dinți mișcăndu-se intr-un tic nervos maxilarul si tâmplă. Ochii mi s-au  ingustat si nu îl priveam pe Jeremy deloc. Intr-un tarziu, m-a trezit din șirul gândirii:
  - Vei reuși, stiu asta!
  Mă uit la el si încercam să înțeleg ce vrea să spună. "Vei reuși,stiu asta!".  Ce? Fara sa îmi dau seama am rămas cu gura întredeschisă pășind lent în gânduri cu scopul de a înțelege ce vrea să spună acest om. Oricum, stiu ca îmi întinde o capcană. O are le Julie la mâna cu ceva,voi afla. Voi afla în curând ce gândește și îi voi cere socoteală pentru tot. O fi el agent IMF dar nici eu nu sunt un agent CIA oarecare.
"Acum, mergeți" - șoptește obosit Noah prin receptor
  "Recepționat" -se grabise Jeremy.
  "Recepționat" - îmi fac si eu prezenta.
  Urc scările prin partea stângă lent si silențios în așa fel nimei să nu mă audă. Pas cu pas mă apropii tot mai mult de inamic v arma în mână , încercând să nu trag în niciunul. Nu ca ar fi vorba de milă, gălăgia si spaima invitatiior ne va strica planul. Jeremy procedează asemenea mie si îmi dă semnalul să atacăm. Doi oameni scot arme catre noi însă suntem pregătiți de orice. Mâna dreaptă a unui inamic îl apuc înainte să tragă si il trag spre mine, fac o pirueta cu mâna lui si ajung în spatele lui. Ii rasucec mână pan aud un tipat de durere. Ii dau doua pumnuri în coaste si il leg. Jeremy a terminat înaintea mea și mă privea atent cum mă descurc.
  -Te descurci. Si văd că sentimentele le lasi deoparte când vine vorba de misiune.
  -Nu înțeleg!
  Mă bate prietenește de umar si privim ușa din fața noastră. Spargem ușa și intrăm clatinati în interior. O observ imediat pe Julie stand cu un picior pe pat iar cu cealaltă pe podea cu pistolul în tâmplă lui Jason. David iese din ascunzătoarea lui iar Noah intra si el înăuntru pe fereastră, spărgând -o bineînțeles. Mii de cioburi se răspândesc pe podea scoțând un sunet cu ecou.
  -Ce zici de 5 contra unul slab ca tine? Vorbește mânios Julie pe un ton vulgar.

Julie povestește.

Eu si Jason intrăm încordați în dormitor. Le face semn celor doi paznici să omoare pe oricine ne deranjează. Zis și făcut! Dormitorul arată oarecum aranjat dar evitând faptul că biroul este plin cu hărți și documente. Jason ma pipăie în zona fraierilor si spatelui privindu-ma cu pofta.
  -As vrea să ma aranjez puțin, să îmi dau jos cerceii si colierul să nu avem dificultăți in pat.
  -Bineinteles, ai o oglindă lângă birou.
  -Multumesc!
  Mă asez in fata oglinzii iar prin reflexia ei îl observ pe David ascuns după dulap. Ii fac cu ochiul să nu facă ceva greșit. A aprobat din cap si încet îmi dă jos colierul trangand cu ochiul în documentele împrăștiate pe birou. Una dintre fișierele așezate una peste alta este o poza cu Jeremy si cu mine scriind mare ca titlu "Test ADN" . N-am apucat să mă uit mai atent si detaliat la ce scria si m-am ridicat de pe scaun indreptandu-ma către momeala mea. Las geanta lângă mine sa îmi fie ușor să scot arma. Mă apropii către el, sta lejer pe pat în zona posteriorului iar eu cu genunchiul stâng îl atârn pe pat iar cu cealaltă îmi las greutatea corpului asupra lui pe podea.
  -Cum va simțiți?
  -Foarte bine!
  -Ce înseamnă pentru dvs. un cip?
  -Cine ești?
  Scot arma imediat si il așez la tâmplă lui. Îl privesc cu dispreț si ii cer socoteală pentru uciderea părinților mei.
  -Ce treaba ai avut cu părinții mei?
  -Cine sunt părinții tăi?
  -Familia Dall ? Îți spune ceva?
  -Julie?
  -Da, eu sunt!
  -Atatia oameni vin să se răzbune pe mine si tocmai tu ai ajuns să te răzbuni? Un CIA nu reușește să mă doboare.
  -Te omor!
  Rade sarcastic si ma privește mândru.
  -Cipul din capul tău e Victoria mea. Tatăl tău a fost un geniu,de fapt tatăl care te-a crescut.
  -Ce??
  -Saracuta! Un tată adevărat nu ar risca viața fiicei sale. Christian nu era tatăl tau adevărat.
  Nu spun nimic, si încerc să înțeleg situația . Pe biroul său se afla un test ADN între mine și Jeremy. Doar nu Jeremy e tatal meu? Nu cred...
   Se aud zgomote de afară și ușa este sparta imediat. Adam si Jeremy intra  clătinati si rămân uimiți de postura mea. David iese din spatele dulapului iar fereastra este sparta , auzindu-se cioburi ce atârnă pe podea. Doar Noah putea face asta.
  -Ce zici de 5 contra unul slab ca tine?
  -Julie , să nu faci asta! Avem nevoie de el, avem nevoie de răspunsuri! Zise Jeremy ingrijorat.
  -Oo, iată cine a venit. Jeremy? De când nu ne-am mai văzut? 18 ani? - Jason nu se lasă si continua replica-
  Mă îndepărtez de el ținând pistolul către el.
  - Așa tata așa fiica! -spuse Jason-
  -Sa mai îndrăznești să faci o prostie ca ești mort.
  Rade malefic si ii vad pe ceilalți zbuciumati de reacția lui Jeremy si replicile lui Jason. Eu încep să înțeleg, si nu pot să cred ce înțeleg . Jeremy e tatăl meu? Adică cel adevărat? Atunci cine era Christian? Cine sunt eu?
  Nu mai stau pe gânduri și îl omor pe omul ce mi-a distrus viața. Trag glonturi una după alta atacandu-i toracele si capul. Jason este străpuns de o durere de neimaginat, 6 gloanțe una după alta. Bărbatul coboară încet vărsând sânge de diavol . Ochii lui se închid ușor și își dă ultima răsuflare. Spre surprinderea mea , ceilalți nu m-au oprit. Răzbunarea e dulce! Si nu îmi pare rău, as face la fel de fiecare dată! Acum sunt liberă, în siguranță. Iar ultima mea misiune este să aflu adevăratul adevăr despre familia mea și despre mine. Cine sunt?
    Cine sunt???