Dark

Capitolul 29

        Raman blocata la auzul cuvintelor lui, simtindu-ma de parca tot cerul mi-a cazut in cap. De parca eram atarnata de un fir de ata, gata sa fiu silita la moarte. Raman tacuta, incercand sa-mi gasesc niste cuvinte potrivite pentru situatia in care ma aflam, dar decid sa nu zic nimic.

-Te plac, Allison. Sopteste Scott facand cativa pasi spre mine. Si nu pot face nimic ca sa opresc asta. Inghite in sec, privindu-i marul lui Adam din gat cum urca si coboara de mai multe ori.

-Scott, eu nu.. ma balbai incercand sa scot o propozitie corecta, dar sunt imediat intrerupta de vocea lui autoritara care ma face sa ma opresc.

-Nu spune nimic, Allison. Stiu ca nu simti ceea ce simt eu, dar stiu ca probabil ai ceva in adancul sufletului si pentru mine.

Sa am ceva? Acel ceva se poate numi prietenie, nimic mai mult.  Nu zic ca nu arata bine, pentru ca as minti. E chiar de vis, ar putea face orice femeie sa se indragostesca de el, dar nu eu. 

Eu il iubesc pe Justin, la dracu!

   El in momentul asta poate sa moara iar eu ma sarutam cu un tip pe care dabi l-am intalnit in baia fetelor. Ce-a fost in capul meu cand am acceptat ca el sa stea cu mine aici?

-Scott, asculta. Nu poate fi ceva intre noi mai mult decat o simpla prietenie, eu il iubesc pe Justin si... Propozitia imi este intrerupta din nou de Scott.

-Termina! M-am saturat sa tot aud de tipul ala. Nu te merita, Allison. Uita-ta la tine, esti o fata frumoasa, desteapta, cuminte. Ce te-a facut sa te opresti la golanul si puscariasul de Bieber? Vorbele lui se simt ca un cutit care te injunghie. Stiu senzatia, si fix asa ma simt acum. 

   Furia imi creste cu fiecare cuvant spus de el.

-Termina tu! Adaug aproape tipand. Cine te crezi? Sa apari in viata mea pur si simplu si sa incepi sa-mi dai ordine? Uita-te la tine, esti un las. Greseala a fost a mea ca te-am acceptat de la inceput. Am crezut ca esti diferit, ca ma intelegi. Dar m-am inselat. Toti cautati ceva anume. Nici nu ma intereseaza cine esti, sau de ce ai venit aici. Nu vreau sa te mai vad niciodata.
 Tip cuvintele lasandu-mi lacrimile sa-mi inunde ochii. Trec pe langa el si ies din baie, stergandu-mi lacrimile ce cadeau siroaie cu dosul palmei.

 De ce trebuie sa mi se intample mie toate lucrurile astea? Blestem ziua in care m-am nascut. Blestemata sa fii Vanessa ca ai fost o tarfa!

    Ajung inapoi la scaunele de asteptare si ma asez pe al meu. Cred ca o sa incep sa numesc spitalul "acasa", pentru ca de ceva timp numai de ele am parte.

   Imi asez genunchii pe coate si imi las fata in palme oftand greu. Imi inchid ochii pentru a alunga toate gandurile negre si negative care aparusera in mintea mea. 

 Linistea care se asternuse pe holul spitalului este interupta de soneria telefonului lui Scott. Haina lui ramasese pe scaunul de langa mine, iar telefonul era asezat peste aceasta. Decid as ignor. Pana la urma nu era treaba mea cine il suna pe el.

   Apelul se inchide apoi incepe din nou. Ma uit la ecranul aprins si la numarul necunoscut care il apela.

   Telefonul suna pentru a treia oara si parca un gand de a raspunde ma bate. Nu ma interesa, dar curiozitatea mea uneori imi batea bunele maniere. Iau telefonul si fara sa ma mai gandesc glisez pentru a raspunde si pun telefonul la ureche, asteptand ca persoana sa se faca auzita.

-Scott, de ce nu raspunzi? Stii ca nu imi place sa sun de multe ori! Vocea puternica a barbatului se face auzita in urechile mele, trecandu-mi un fior pe sira spinarii atunci cand timbrul vocal al barbatului se aude. Vocea asta, mi se pare atat de cunoscuta.