Dark

Capitolul 12

Nu credeam ca asta e real. Nu credeam ca Selena sa-mi faca mie asa ceva.
- Ramas bun ! Spune Selena dandu-i drumul chibritului aprins. Mai trage o privire si iese grabita din depozit. Totul luand foc instantaneu, arzand tot. Se extindea si mai mult in incapere, ajungand aproape de noi 

   Asta nu mi se poate intampla. Nu mie. Scaunu pe care stateam era din lemn. O aschie era iesita. Am incercat sa imi desfac legaturile, frecand funia de scaun. Am inceput sa frec din ce in ce mai repede. Focul mai avea putin si ardea tot.

- Justin ! Spune Allison tusind. Fumul pe care il lasase benzica era greu. S-a napustit in tot depozitul, numaiputand s-o vad pe Allison.

   Minune ! Am reusit. Funia a fost taiat, iar mainile mele eliberate. Incerc sa o gasesc pe Allison, dar nu o puteam vedea.Fumul era tare negru si orbitor.

- Allison ! Am inceput sa o strig. Dupa 3 strigari mi-a rapuns. M-am ghidat dupa vocea ei,incercand sa indepartez fumul cu mainile. Tusesc greu, punandu-mi mana la gura.

 Am gasit-o pe scaun, aproape lesinata. I-am desfacut cu greu lagaturile, din cauza fumului ce ma orbea.  Am luat-o in brate si incercam sa ne facem drum printre flacari.

  PERSPECTIVA ALLISON

     Oh Doamne! Credeam ca nu mai scap. Am noroc e  Justin langa mine. Ma tinea strans de mana in timp ce ma ghida.

- Ia-o tu inainte. Imi spune Justin.

- De ce? Sa stii ca nu te las aici Justin.

- Stai linistita, voi fi chiar in spatele tau. Nu te voi lasa.

   O iau inainte, lasand-ul pe Justin in spate. L-am luat de mana, ca sa fiu sigura ca nu ma lasa.

 Fumul era tot mai greu. Tuseam din ce in ce mai tare. Focul se napustise peste tot. "Nu mai vem scapare" Vorbea vocea mea interioara. O parte din mine mai avea speranta ca vom iesi de aici teafari.
Ma opresc din mers. Nu ii mai simteam mana lui Justin

- Justin ?!, Justin?! Unde esti? Spun tusind. 

- Ia-o inaimte. Striga Justin

- Nu! Nu plec fara tine. Lacrimile deja imi invadasera fata.

- Ai incredere ! Te rog. Du-te. 

- Justin !

- Du-te !

  Am luat-o inainte, sperand ca Justin va fi in spatele meu. Stalpii care tineau tavanul s-au prabusit, unul cazand chiar in calea mea, facandu-ma sa tip.  Era prabusit la picioarele mele. Nu stiam in ce parte sa o mai iau. Am incercat sa-mi fac loc, printre scrumurile lasate, si am reusit. Am ajuns la usa depozitului. Nu inainte sa ies am inceput sa-l caut cu privirea pe Justin. Dar nu puteam vedea mai nimic. " Justin !!" mai strig de cateva ori, dar in zadar. Am vrut sa ma intorc. Nu puteam sa-l lasa acolo. El m-a salvat de atatea ori, trebuia sa fac si eu ceva pentru el. Nu as fi putu sa-mi imaginez cum m-as fi simtit daca ar muri, iar eu stiind ca as fi putut face ceva. 
  Dau sa ma intorc, dar usa depozitului se deschide si niste maine ma trag afara. Era Ryan.

- Nu ! Ryan, trebuie sa ma intorc. Justin e acolo nu il pot lasa. Spun zmulgandu-ma din mana lui.

- Allison, ai inebunit? Cum sa te intorci?! 

- Ryan, intelege. Spun plangand.

- Nici vorba. Trebuie sa plecam de aici. Spune Ryan, tragandu-ma de acolo, si ducandu-ma mai departe de depozit.

- Ryan, chiar trebuie sa ma intorc. Nu termina fraza ca o bubuitura se aude. Era depozitul, care explodase.
  Picioarele mi se inmuiasera, prabusindu-ma in genunchi si punandu-ma pe plans.

- NU ! Asa ceva nu se poate intampla. Ryan, trebuia sa ma lasi. Trebuia sa mor si eu. Spun jelind si dand cu pumnii in pamant. Plangeam foarte tare. Lacrimile curgeau siroi, pe 2 parti, urland si blestemand. 

- Hei, e ok. Spune Ryan, punandu-se in genunchi si lunadu-ma in brate.
  Plangeam, si suspinam, lacrimile scurcandu-se pe pieptul lui.
   Doar nu era asta sfarsitul. Nu voiam sa cred ca  Justin nu mai e. Cum mi-as putea imagina viata mea fara el? Stiu, am trecut prin multe datorita lui, dar mereu a fost acolo. Il iubesc. Si la dracu, il iubesc atat de mult intr-un timp asa de scurt. Nu credeam ca asa ceva e posibil, pana l-am intalnit pe el.

____________

   Chiar atunci cand credeam ca nimic nu mai are rost, cand si ultima speranta moare, il vad pe Justin  in zare, tarandu-se. Avea cateva rani, fata plina de funingine, dar tot frumos mi sa parea.
  Ma ridic grabita, si alerg spre el, sarindu-i in brate. Il strang tare, incepand sa plang.

- Credeam ca te-am pierdut. Spun ragusita.

- Nu scapi asa usor de mine. Spune razand. 
  Imi ia fata in palma, uitandu-se in ochii mei si sarutandu-ma cu foc (ca tot veni vorba de foc). 
   Imi sterge lacrima cu mana lui mare, apoi ma mai saruta odata.

- Cum ai reusit sa iesi? Il intreb.

- Pai, piciorul meu se blocase printre faramituri, de aceea ti-am zis sa o iei inainte. Pana la ura, am resit sa scap. Si tocmai cand depozitul a explodat, reusisem sa ies afara. Am avut mare noroc.

- Tot ce conteaza e ca esti bine. Spun zambind si lunadu-l iar in brate.

- Stiam eu ca nu ai patit nimic. Spune Ryan razand.

______________________________________________________

Bun. Asta a fost si capitolul 12. Nu prea e reusit, dar eu sper sa va placa.
  Multumesc ca imi cititi povestea. ly ♥♥
 Vote&comm !