Dark

Capitolul 28

     Heii, mai intai de toate vreau sa va rog sa treceti un ochi peste cartea unei prietene. Dabi a inceput s-o scrie. E foarte interesanta, si are idei foarte bune. "The camp" se numeste. O puteti gasi pe profilul ei xxDrugs_  sau aici : https://www.wattpad.com/story/59306468-the-camp (o sa las linkul in comentarii)

Multumesc anticipat♥

 Imi inchid ochii pret de cateva secunde pentru a-mi aduna gandurile. Nu suport ideea de a sta   intr-un spital si mai ales sa stiu ca motivul pentru care sunt aici e Justin.

    Ma indrept catre scaunele de asteptare, asezandu-ma pe cel pe care am stat pana acum. Oftez cautandu-l cu privirea pe Scott. Unde s-o fi putut duce? Dau din umeri in sinea mea, reazlizand ca tocmai mi-am raspuns singura la intrebare.

  Imi duc rapid privirea prin tot holul, oprindu-ma  la o fetita de aproximativ 7 ani, intr-un scaun cu rotile. Imi duc buzele intr-o linie dreapta, intristandu-ma instantaneu la privelistea pe care o aveam in fata.

O mana care imi este asezata pe umar ma face sa-mi revin din transa in care intrasem. Imi ridic privirea, aparandu-mi un mic zambet pe fata atunci cand l-am vazut pe Scott.

-Cum e amicul tau? Intreaba asezandu-se langa mine

-Mhm, e bine. Am vorbit cu el si arata de parca nimic nu s-a intamplat. Chicotesc usor.

-Ma bucur. Zambeste dand din cap.

O liniste mormantala se aseaza intre noi, uitandu-ne unul la altul. Clipesc de cateva ori ducandu-mi privirea catre tenesii pe care ii purtam. Imi musc buza incercand sa trec peste toata teama pe care o aveam. 

"Interventii la salonul 21" Se aude pe tot holul facandu-ma sa tresar, realizand ca acela era salonul lui Justin. Inghit in sec ridicandu-ma in graba de pe scaun, Scott facand la fel. Incerc sa gasesc pe cineva care sa-mi poata da o informatia dar toti erau prea grabiti sa ma observe

"Domnisoara asistenta" Strig, atragandu-i atentia. Ma indrept sprea ea cu ochii inlacrimati.

-Ce a patit pacientul de la salonul 21? Intreb rasufland

Se uita pe o fisa apoi spre mine.

-Pacientul Justin Bieber, a avut un atac de cord. Spune rapid,  cuvintele ei izbindu-ma ca un val in fata, facandu-ma neputincioasa.

-P-poftim? Spun lasandu-mi lacrimile sa cada siroaie pe obrajii mei.

-Din fericire asistenta era in salon si a chemat medicii la timp. Se uita la mine apoi iar pe fisa. 
O sa te anunt atunci cand mai aflu ceva.

-Multumesc. Spun printre lacrimile ce se adunasera pe fata mea.

  Asistenta da din cap zambind, lasandu-ma singura pe hol. Imi sterg lacrimile cu dosul palmelor, luand o gura mare de aer. De ce mi se intampla mie asta? De ce am fost eu aleasa sa trec prin iadul asta?

-Ce s-a intamplat? Scott vine langa mine imbratisandu-ma protectiv.  Aveam nevoie de asta

-E bine, cred, nu stiu. Dau din umeri lasand alte lacrimi sa se scurga pe obrajii mei.

    Scott se apleaca spre mine, privindu-ma adanc in ochii. Isi aseaza degetul mare pe obrazul meu, stergandu-mi lacrimile ce urmau sa cada.

-Nu mai plange, totul o sa fie bine. Imi sopteste, obligandu-ma din privir sa ma uit in ochii lui . In acei ochi verzi minunati. Isi lipeste buzele de obrazul meu, plasand un sarut micut si delicat. Inghit in sec, intorcandu-mi capul in asa fel incat fetele noastre sa fie  la centimetrii buni distanta. Imi mut privirea in jos, dezlipindu-ma din bratele lui. Nu vreau sa fac o scena aici, in timp ce astept ca iubitul meu sa se faca bine.