Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 4 - Mă urăsc

Capitolul 4 - Mă urăsc

✽

- Natalie, ar trebui să te ridici odată... Nu îţi poţi petrece toată ziua în pat, zice Charlie de la uşa camerei.

- Lasă-mă în pace, i-am cerut.

De când făcusem nenorocitul acela de test de sarcină şi de când ieşise pozitiv, nu mai ieşisem din camera mea. Asta făceam de două zice încoace. Mă ridicam din pat doar pentru nevoile fiziologice, mâncând foarte puţin căci aveam stomacul închis cu cheie. Restul timpului mi-l petreceam în pat, învelită până la gat şi ghemuită. Plânsesem continuu de atunci, căci nu înţelegeam cum ghinionul mă nimerea numai pe mine. Din păcate, nici conştiinţa nu mi-o mai puteam mulţumii, ştiam amândouă că acel copil era a lui David fără dar şi poate. Totul părea bine planificat, de parcă cineva îl informase pe David de faptul că eu luam antibiotice şi în acelaşi timp anticoncepţionale. Pastilele au scăzut efectul anticoncepţionalelor, însă nu puteam să dau vina pe nimeni în afară de mine. Mă gândeam la o gramadă de prostii şi variante pentru a mă scuza de sarcina aceasta. Dar de unde să afle David? Asta chiar nu are niciun sens.

Am simţit dintr-o dată cum o cută s-a format lângă mine pe saltea, iar patul se lăsase mai jos decât era. Pătura a dispărut de pe chipul şi trupul meu, făcându-mă să-mi duc mâinile la ochi deranjată de lumina orbitoare din cameră.

- Natalie, a spus din nou prietenul meu.

Am apucat într-un mod brusc pilota pe care prietenul meu mi-o furase şi m-am învelit din nou cu ea, băgând-o sub mine ca să n-o mai poată trage încă odată.

- Natalie, te rog, nu poţi să continui aşa, a spus el, trăgând iarăşi de ea, dar de data aceasta am ţinut-o bine. Trebuie să te comporţi ca o adultă. O să stai aşa nouă luni de zile?

M-am ridicat în capul oaselor şi l-am privit cu furie pe Charlie, care se ridicase din pat brusc din cauza reacţiei mele.

- Tocmai m-ai numit copilăroasă? m-am răstit strângând din mandibulă şi simţind că fierb pe dinauntru.

A rămas în linişte, dar fără să înceteze să mă privească. Aproape că auzisem cum şoptea un îmi pare rău, dar fără să ajungă să-l pronunţe.

- Tu crezi că e uşor să aflu că sunt gravidă şi mai ales cu David? am întrebat iar, mergând spre bagajul meu.

Nici măcar nu reuşisem să îmi aşez hainele de când ne mutasem în noua casă şi trecuseră deja patru zile. Am început să caut prin el, căci aveam nevoie să ies din apartament cu orice preţ.

- De unde ştii că este a lui?

- Charlie, ştiu cu cine mă culc şi cum o fac, l-am lămurit alegându-mi nişte blugi şi o bluză neagră.

- Dar poate anticoncepţionalele au început să nu îşi mai facă efectul cu mult înainte... există posibilitatea, a zis încercând să mă încurajeze.

- Charlie, te rog, încetează cu prostiile, i-am spus aşezându-mă pe pat şi încălţându-mă cu o pereche de teneşi comozi.

- Unde pleci? a întrebat preocupat văzându-mă pregătită.

M-a urmat până în baie şi m-a privit în timp ce îmi spălam faţa şi dinţii, dar şi încercând să-mi pieptăn claia de păr.

- Am nevoie de aer, Charlie. Mă duc să mă plimb puţin, i-am spus făcându-mi o coadă cât mai sus.