Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 8 - Te omor!

Capitolul 8 - Te omor!

✽

JOSEPH

Mi-am întins braţul, căutând-o pe Natalie în pat. Am bătut de câteva ori, dar nu am găsit-o. Locul era rece şi gol. Mi-am ridicat capul speriat de pe pernă şi am privit în jur. Unde era Natalie? Mi-am băgat picioarele în papucii de casă şi am rămas privind camera la marginea patului. Mi-am îndreptat spatele ridicându-mi braţele în aer, iar în continuare, mi-am luat pantalonii de pijama de pa noptiera de noapte. Am mers până în baie, iar uşa era între deschisă, poate Natalie fusese acolo.

Am intrat, dar nu era. Înainte să ies pentru a o căuta în restul apartamentului, m-am spălat pe faţă şi dinţi. Mi-am privit reflexia în oglindă, căci noaptea trecută fusese de vis. Am dormit bine pentru prima dată în multe luni, iar pe faţa mea se putea citi acest lucru cu uşurinţă. Eu eram fericit, fericit pentru că ea era din nou alături de mine. Am ştiut că aveam să trecem peste toate împreună şi că avea să se întoarcă iar şi iar la mine, căci numai eu putea să o scap de fricile trecutului şi niciodată nu aveam să îi fac rău, aşa cum făcuse fostul ei.

Înainte de a ieşi în salon, m-am apropiat de măsuţa de noapte şi am privit ceasul. Ora zece. La dracu! Trebuia să fi ajuns la hotel cu două ore în urmă şi era foarte ciudat că Bianca încă nu mă sunase ca să vadă unde sunt. Am ieşit spre salon, dar încă nu o văzusem pe Natalie. Oare plecase? Dar toate dubiile mele au dispărut în momentul în care m-am apropiat pentru a-mi lua telefonul, iar acolo am văzut-o. Dormea liniştită pe canapeaua din salon, îmbrăţişând una dintre perne.

Am rămas câteva clipe observând-o. Pieptul ei urca şi cobora lent, iar, din nou, avea pe ea cămaşa mea de noaptea trecută. Arăta atât de sexi îmbrăcată aşa, cu piciorele subţiri şi fine la vedere. M-am aşezat lângă ea, ceea ce a făcut-o să se mişte, dar nu să se şi trezească. Mi-am dus mâna spre părul ei, pentru o mângâia. Dar dintr-o dată telefonul meu a început să vibreze, speriindu-mă şi făcându-mă să ating prea brusc capul Nataliei, aceasta trezindu-se.

- Stai liniştită şi dormi, i-am spus, dându-i un sărut şi depărtându-mă de ea.

Era vorba despre Bianca şi nu era nici primul apel.

- Îmi pare rău, Bianca.

- Nicholas, te aştept de două ore şi nu îmi răspunzi deloc la apeluri, a spus nervoasa.

- Ştiu, serios. Fac un duş şi vin.

- E ea? A întrebat curioasă.

- Bianca, fac un duş şi vin, ne vedem la hotel, i-am spus iarăşi, iar apoi închizând apelul.

M-am apropiat din nou de Natalie, iar ea stătea pe canapeaua, cu un mic zâmbet afişat pe chip. Doar privind-o deja mă topeam. Obrajii ei rozalii îi dădeau un aer atât de copilăresc. M-am aşezat lângă ea şi i-am mângâiat obrazul cu delicateţe.

- Natalie, eu trebuie să plec la hotel, i-am spus fără chef, căci ultimul lucru pe care mi-l doream era să plec la nenorocitul acela de hotel.

- Ah, desigur... Deja ţi-am furat prea mult timp, a spus tristă.

- Oh, haide, i-am zis, ridicându-mă şi dându-i mâna. Haide să facem un duş, apoi mâncăm ceva şi mergi cu mine la hotel.

- Serios? A întrebat curioasă.

Atât de ciudat era ca iubita mea să vină la hotel cu mine?

- Desigur că da. Nu am de gând să te las aici singură, i-am spus, făcând semn.