Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 3 - Sunt bulversată

Capitolul 3 - Sunt bulversată

✽

Reîntâlnirea cu Joseph m-a lăsat cu gura căscată. Încă nu îmi puteam închipui că îmi spusese acele cuvinte, că renunțase de tot la mine și că nu avea de gând să mă ierte prea curând sau poate niciodată. După ce l-am văzut ieșind din baie, inima mea a plecat odată cu el, părăsindu-mă exact cum o făcusem și eu. Mă usturau ochii să-l văd plecând și, mai ales, trupul meu tremura ca o gelatina gândindu-se cât de multă durere aveam să îndur începând cu acel moment. Nimic nu mă mai reţinea în acel hotel nenorocit, aşa că, imediat ce silueta lui dispăruse din peisaj, corpul meu o luase la goană prin hotel, căutând disperat ieşirea. Nu-mi păsase nici măcar cât negru sub unghie de ceea ce avea să spună Charlie, căci probabil nici măcar nu observase lipsa mea îndelungată. Am ieşit în stradă, iar aerul răcoros de la miezul nopţii m-a lovit în faţă precum o tornadă furioasă. Pielea mi s-a încreţit într-o miliesecundă şi instinctiv mi-am dus ambele braţe la umerii opuşi, încruţişându-le.

Tot ce îmi doream în acel moment e să găsesc o groapă şi să mă arunc în ea, dar analizând câteva secunde gândul acela, patul şi apartamentul suna a fi o opţiune mult mai bună. Păşeam hotărâtă, fără să-mi dau seama prea bine pe unde o luasem, dar nici nu reuşeam să ies din transa în care chiar el mă băgase. Auzeam doar tocurile făcând zgomot pe străzile pusti. Fusese prima dată în viaţa mea când nu-mi era frică de nimic, nici de un posibil violator, dar nici de prezenţa oricărei alte persoane. Voiam să ajung cât mai repede acasă, să mă arunc în pat şi să mă trezesc dimineaţă realizând că totul a fost un vis. Dar era realitatea. Realitatea crudă, nedreaptă şi mult prea urâtă pentru a fi trăită. Îmi târam corpul din ce în ce mai greu, dar în acelaşi timp simţind cum pluteşte ceva deasupra mea. În mai puţin timp decât m-aş fi aşteptat, am ajuns în faţa apartamentului. Mi-am introdus mâna în plicul pe care îl aveam la subraţ, iar apoi am băgat cheia în yală, deschizând uşa şi trântind-o în urma mea.

Toate gândurile îmi erau amestecate în acel moment, se învârteau în jurul meu de parcă jucau o horă şi râdeau de prostovana care stătea în mijloc şi nu schiţa nici o mişcare. Mi-am aruncat pantofii, care începuseră să-mi lase bătături, în fundul camerei. M-am deplasat direct spre baie, vrând să mă spăl de orice păcat, orice imagine gravată de conştientul meu în acel moment. Am dat drumul la apă şi în mai puţin de câteva secunde am aruncat rochia într-un colţ al băii. De fiecare dată când purtam nenorocita aceea de rochie, mi se întâmpla câte ceva. De parcă fusese blestemată înainte s-o cumpăr sau chiar înainte s-o port. Poate cineva îmi făcuse farmece sau poate, pur şi simplu, eram o ghinionistă şi rochia nu avea nimic de-a face.

Mi-am scufundat corpul sub duşul fierbinte şi am început să-mi săpunez corpul, în încercarea de a mă distrage de la orice alt gând. Apa mi se scurgea pe piele şi era pentru prima dată când nu aveam de gând să fac vreo prostie, să mă autodistrug şi să termin cu totul pentru totdeauna. Însă de când Charlie mă oprise din a face cea mai mare prostie din viaţa mea, am reuşit să alung gândul acela, să nu mai încerc să îmi pun capăt zilelor pentru că realizasem că era cea mai mare prostie şi nu era soluţia problemelor mele. După mult timp de meditaţie, timp în care aveam impresia că trupul meu se dizolva făcându-se unul cu apa, am adormit copleşită de gândurile care au reuşit să îmi mănânce capul.

Nu ştiu cât era ceasul, dar cert era că baia era plină de apă. Uitasem rubinetul deschis, iar apa reuşise să iasă din cadă. Tremuram de frig, iar pielea degetelor, a picioarelor şi alte părţi ale corpului, era creaţă din cauza timpului petrecut sub apă. Aud paşi apropiindu-se de baie şi mă grăbesc să ies, însă Charlie e mai rapid şi apasă pe clanţă înainte să reuşesc să mă ridic. Mă vede în cadă şi baia inundată şi măresc ochii, surprins de prostia pe care o făcusem. Din instinct mi-a privit încheietura şi marginea căzii, în căutarea unei lame cu care aş fi putut să mă rănesc. A înhăţat un prosop de pe marginea chiuvetei, de acolo unde le lăsasem eu, şi s-a apropiat de mine zicându-mi din priviri să mă ridic mai repede şi să mă şterg.