Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 5 - Diavolul

Capitolul 5 - Diavolul

✽

Trebuia să fie doar o glumă, sigur era doar o glumă proastă sau nu, era un coşmar. Un coşmat din care avea să mă trezesc înecată de sudoare şi sufocată de nişte gheare- unele care-mi tăiau respiraţia. Nu reuşeam să îmi iau ochii de pe David, căci întunecimea ochilor săi mă înfiorau. Dar nu, de data aceasta nu aveam să-i permite să îmi transforme viaţa într-un calvar. Voiam să mă opun, însă zâmbetul lui strâmb îşi apăru din nou pe chip. Dacă mă uitam atent la el, semăna cu Joker atunci când zâmbea, iar eu întotdeauna avusesem o frică aparte pentru bufonii ca el. Corpul mi s-a cutremurat din cap până în picioare, iar veşnica întrebare îmi mişuna prin minte: De ce venise? Dacă venise iarăşi să mă caute, de unde ştia unde sunt?

Începuse să mă doară brusc sub bărbie, iar atunci a fost când mi-am dat seama că strângeam din dinţi, făcându-mi mandibula să se încordeze şi muşcam neintenţionat obrazul. Aveam pumnii strângi din cauza furiei, făcându-mi răni în palme cu unghiile. L-am atenţionat din priviri să nu se apropie, dar părea că nu mă ascultă.

- Nici să nu îţi treacă prin gând să te apropi, i-am interzis, ridicându-mi mâinile la nivelul pieptului său şi făcându-l să se dea câţiva paşi în spate.

Spre surprinderea mea, se oprise, respectându-mi decizia. Niciodată în viaţă nu mi-aş fi imaginat că David avea să se supună unui ordin de al meu.

- Natalie, m-a strigat Charlie din spate pe un ton stins.

- Niciun Natalie! am ţipat nervoasă. Charlie s-a dat un pas în spate datorită tonului meu. Charlie, ce dracu se întâmplă aici? Ce face el..., am spus arătând către David, dar fără a înceta din al privi pe Charlie, aici? am întrebat.

Venise momentul să mă transform într-o persoană puternică şi nu într-una care se lasă călcată în picioare de absolut oricine. Nu aveam să mai permit să mă joace după cum voiau. Charlie a tăcut, a plecat capul şi privea pierdut spre picioarele sale. Îmi ascundea ceva şi, chiar dacă nu îi putea vedea ochii, se vedea chiar şi aşa că îi era frică să spună adevărul. Îi era frică de ceva sau cineva. Poate de David, dar de ce?

- Charlie, am insistat.

Am decis că era momentul să mă apropi de prietenul meu, însă când am vrut s-o fac ceva m-a apucat de mână. M-am întors. Era vorba despre David. Pare-mi-se că ordinul meu nu-l mai respecta absolut deloc. Am privit prima dată cicatricea de pe încheietura mea, iar în continuare l-am privit pe el, arcuindu-mi o sprânceană.

- Dă-mi drumul, i-am spus strângând din dinţi.

Acesta nu mă ascultă. Începu să râdă, a tras de mine până când am rămas prinsă în braţele sale.

- Micuţa mea Natalie..., a zis prinzându-mi o suviţă de păr şi dându-mi-o de după ureche.

Mă mişca dintr-o parte în alta, iar eu încercam cu toată puterea să-mi dau drumul din mâinile lui, dar îmi era imposibil. Cu cât mă mişcam mai tare, cu atât mai mult el îşi înfingea unghiile în carnea mea.

- N-o mai atinge, dă-i drumul! a ţipat Charlie.

David a ridicat privirea şi s-a uitat spre Charlie cu acelaşi zâmbet malefic şi sarcastic.

- Of, Natalie... Ar trebui să ai grijă în ce persoane îţi pui încrederea, a zis mângâindu-mi mandibula cu degetele.

- Despre ce vorbeşti?