Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 11 - Cea mai frumoasă propunere

Capitolul 11 - Cea mai frumoasă propunere

✽

Trecuseră două săptămâni de când îmi luasem rămas bun de la Charlie. În ziua de astăzi, probabil era din nou în Madrid şi probabil s-a întors la viaţa lui anterioară. În acest 14 zile, nu am putut să îmi şterg din cap imaginea atât de depravată pe care o afişare. Cum o persoană putea arăta aşa în atât de puţin timp? Plus că, în privirea lui puteam să văd teamă. Oare îi era teamă că avea să i se întâmple ceva? După ce mi-a spus că David l-a ameninţat cu propria lui familie şi că îi dădea informaţii despre mine, puteam să mă aştept la orice din partea lui. Oare era într-adevăr Charlie ameninţat de David? Însă David era la închisoare, căci după cele întâmplate l-au arestat şi după câte am înţeles, este încă închis.

De aceea, în acest zile, am reuşit să îmi recapăt liniştea alături de Joseph. Ieşeam singură afară, fără să-mi fie teamă că voi păţi ceva, îmi duceam treburile la bun sfârşit şi chiar ieşeam să mă plimba când începea a amurgi. Nu puteam să îmi petrec toată ziua în casă în timp ce Joseph muncea. Mi-a promis că nevom întoarce în Spania atunci când va cumpăra ultimul hotel numit Mărul Enorm, dar din fericire, prefer să rămân aici, în New York. Voiam să încep o viaţă nouă aici, departe de toţi şi de toate. După multă gândire, m-am decis să păstrez copilul. Joseph m-a ajutat mult cu decizia finală.

- Ce căcat!

Cele două cuvinte au fost primele pe care le-am auzit când uşa apartamentului s-a deschis, Joseph intrând pe ea furios. De la bucătărie, unde mă aflam pregătind prânzul, am observat cum îşi lăsa geanta pe măsuţa de la intrare, dându-şi jos sacoul şi, în continuare, desfăcând cei doi nasturi de la cămaşă, aruncând cravata pe canapea. Îşi privea telefonul mobil în timp ce se apropia de mine, iar eu încercam să îl ignor în timp ce continuam să tai legumele.

I-am simţit buzele calde pe ceafă, sărutându-mă. Instinctiv am strâns din umeri şi am chicotind simţindu-le. Mâna lui liberă s-a furişat în jurul abdomenului meu, iar eu m-am întors zâmbindu-i şi l-am salutat cu un bună şoptit, aproapte mut. Mi-a făcut din ochi şi s-a depărtat de mine, răspunzând la telefon.

- Banii, întotdeauna banii..., a replicat, dispărând pe holul mare, spre dormitorul nostru.

Oare ce se întâmpla? Avea probleme la locul de muncă? Poate ceva nu mersese bine sau poate pierduse o afacere importantă... sau doar pierdea bani aiurea, aşa cum spuneau şi ultimile sale cuvinte. Banii întotdeauna erau problema oamenilor.

Sau poate ceea ce se întâmplase cu David afecta prea mult imaginea hotelului, căci probabil nu era o publicitate prea bună ca directoul hotelului să se bată cu cineva chiar în holul acestuia. Poate că trebuia să plătească o sumă mare de bani pentru a face presa să tacă sau chiar însăşi oamenii. Pe toate reţelele sociale, chiar în câteva secunde şi în special pe Twitter, clienţii şi chiar şi angajaţii holeluui au apreciat şi au distribuit diferite fotografii cu Joseph lovindu-l pe David. Am încercat să alung gândurile negre, căci oricum aveam să-l întreb mai târziu ce s-a întâmplat. M-am concetrat pe legumele mele, căci aproape că îmi tăiam degetele dacă mai continuam să cuget la chestii inutile.

M-am apropiat de frigider şi am scos din interiorul său o sticlă cu vin. Am luat un pahar şi l-am umplut jumătate cu lichidul roşiatic, chiar în momentul în care Joseph s-a reîntors în bucătărie schimbat în haine mai lejere.