Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 13 - Noi probleme

Capitolul 13 - Noi probleme

✽

Sirenele se auzeau pretutindeni... Ambulanţe, poliţie, pompieri... Oamenii se deplasau dintr-o parte într-alta, iar eu eram încă în stare de şoc. Mi-au cerut să nu mă mişc de pe bancheta din spate a maşinii de poliţie, iar unul dintre agenţi mi-a oferit un ceai, pentru a mă calma. Frica, teroarea şi nervii erau în floare şi nici măcar Joseph nu reuşise să mă calmeze. Mestecam în ceai cu acel băţ de plastic, întorcându-mi privirea spre orizont, acolo unde era Joseph. Mă privea fără oprire, în timp ce eu vorbeam cu unul dintre agenţi despre ceea ce văzusem.

Încă nu îmi venea să cred. Charlie era mort. Fusese omorât de două gloanţe în cap, iar imaginea mi se tot plimba prin minte, nelăsându-mă să revin la realitate. El ar fi trebuit să fie în Spania, nu aici. El ar fi trebuit să fie viu, nu mort... totul se întâmplase numai din vina mea. Eram sigură că David o făcuse, însă niciodată nu m-aş fi gândit că ar fi capabil de una ca asta. Ochii mei au început să e umple cu lacrimi, căci în ciuda celor întâmplate între noi, încă ţineam la el. Îl considerasem cu adevărat prietenul meu şi nu i-aş fi dorit un asemenea rău. Nu meritase să moară...

- Natalie, a spus Joseph, apropiindu-se de mine. Natalie, a zis, proptindu-şi mâinile de genunchii mei.

Am coborât privirea, încă plină cu lacrimi, spre Joseph. Mi-a mângâiat obrazul, îndepărtând lacrimile care se scurgeau pe el.

- Draga mea, ai îngheţat, a spus pe un ton grijuliu.

Mi-a oferit mâinile lui, ridicându-mă de pe banchetă. Odată ce am fost în picioare, şi-a dat geaca jos şi mi-a pus-o pe umeri, încălzindu-mă. M-a tras la pieptul lui, iar eu mi-am sprijinit capul de el, începtând să plâng iarăşi.

- Şşş, a spus, încercând să mă calmeze şi mângâindu-mi braţul. Ştiu că e dureros, a spus, depărtându-mă de pieptul lui pentru a mă privi. Ar fi mai bine să ne întoarce acasă.

Am afirmat şi mi-am tras nasul. Când am început să mergem spre maşină, un agent s-a apropiat de noi.

- Scuzaţi-mă, a spus, iar noi ne-am întors. Este nevoie să îi mai luăm o declaraţie domnişoarei.

L-am privit pe Joseph îngrijorată, căci nu voiam să mai am de a face cu acel subiect, era mult prea dureros pentru mine. Îl văzusem pe Charlie în acel fel, iar imaginea nu avea să mi se şteargă din minte niciodată.

- V-am povestit tot ce am văzut, a zis Joseph, ridicând tonul vocii şi arătându-se supărat.

- Domnule, ea îl cunoştea, a zis, arătând cu pixul spre mine. Poate o să ne ofere o pistă în ceea ce priveşte asasinul victimei.

- O să vă spună ce v-am spus şi eu, a zis, strângându-mi mâna într-a sa.

- Domnişoară, vor fi doar câteva minute, a zis, privindu-mă cu acei ochi de jad.

Mi-am ridicat privirea, căutându-i-o pe a lui Joseph. Doar privindu-ne ştiam ce ne doream unul de la celălalt. În cazul meu, aveam nevoie de aprobarea lui pentru a vorbi cu acel agent, în timp ce el, avea nevoie doar să fie sigur că mă aflu în condiţii necesare pentru a face-o.

- Bine, a spus într-un final, separându-mă un pic de Joseph. Dar el trebuie să fie prezent, i-am cerut.

- Fără nicio problemă, a răspuns agentul, scoţând din buzunar o agendă şi un pix. Deci... De unde cunoşteaţi victima?