Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 1 - Te vreau înapoi

Capitolul 1 - Te vreau înapoi

✽

Stăteam întinsă la marginea patului, privind tavanul roşiatic şi afundându-mă din nou în gânduri. Trecuseră două săptămâni de când fugisem alături de Charlie departe de Madrid, ne mutasem din apartamentul pe care îl împărţeam cu Ana şi Charlie cumpărase altul într-o zonă foarte protejată a New York-ului. Bulevarul 5th Avenue era cea mai bună opţiune pentru prietenul meu, deşi preţurile erau usturătoare, părea că Charlie avea bani necesari la el. Plătise în avans un an din ipotecă, iar eu îi eram recunoscătoare pentru tot ce făcuse pentru mine. Aşteptam alături de el sosirea Anei, însă el era de negăsit de mai mult de o oră.

Căldura de afară mi se prelingea pe piele, arzându-mă şi făcându-mă mă simt ca într-un cuptor. Încercam să îmi fac vânt cu mâinile, iar din când în când mai schimbam faţa pernei, căci părea că cealaltă era mai rece. Admiram acel tavan de două săptămâni fără oprire, nu mai ieşisem afară de câteva seri bune, iar lumina soarelui abia reuşea să intre în cameră. Mirosea a moleşeală, aerul din încăpere era închis, căci geamul nu mai fusese deschis de ceva timp. Voiam linişte, voiam să mă scufund în gânduri şi să iau o decizie. Trebuia să lucrez undeva, dar unde? Nici eu nu ştiam răspunsul. Oriunde aş fi mers, lumea m-ar fi recunoscut. Apărusem alături de Joseph pe primele pagini ale celor mai importante ziare şi reviste din tot New York-ul şi al Madridului. Titlurile erau scandaloase, iar în acelaşi timp, deloc reale. Făcusem n crize de nervi şi isterie, căci văzând cât de neinformată era presa mă lovea direct în inimă. Am vrut de mai mult de douăzeci de ori să cobor în scara blocului şi să aştept un jurnalist, să aşteptat camerele şi paparaţi să sară pe mine. Voiam să le povestesc totul, dar nu merita efortul.

Auzeam uşa deschizându-se şi nu era cea a camerei, ci aceea de la intrare. De câte ori cheia se rotea în yală, o serie de fiori îmi tranversau şira spinării. Îmi aducea aminte de momentul în care David mă pusese la pământ, profintând de slăbiciunea mea şi violându-mă iarăşi după atâţia ani. Lacrimile mi se prelingeau pe obraji aducându-mi aminte de acele clipe de coşmar, aducându-mi aminte cât de fraieră fusesem şi cât de mult mă costase acea greşeală. Îl pierdusem definitiv pe Joseph. Încercasem de nenumărate ori să îl sun, dar îşi schimbase numărului. Nici măcar şoferul lui nu mai avea numărul de înainte. Îi trimisesem o grămadă de mail-uri explicându-i ceea ce se întâmplase şi spunându-i cât de mult regretam ceea ce făcusem, dar nu primisem niciun răspuns. Presa stătea cu ochii numai pe mine şi publicau periodic ştiri neadevărate despre mine şi el. Una dintre reviste îmi oferise ceva informaţii despre el, căci titlul ei zicea aşa: Joseph White a dispărut? Le dădeam dreptate pentru că nici eu nu mai reuşeam să dau de el.

Uşa camerei se deschide încet, făcând un sunet asemănător unei scârţieturi. Charlie îşi băgă prima dată capul, iar apoi restul corpului. Clipi des până se acomodă cu lumina slabă din cameră, iar apoi mă privi. Deşi mă uitam în sus şi încercam să ascund lacrimile undeva, îl vedeam pe Charlie cu coada ochilui. Iniţial crezuse că dorm, însă apoi se apropie rapid spre mine şi îşi strecură mâna pe sub spatele meu, ridicându-mă în fund.

- Ce ţi-am spus eu să numai plângi? mă întrebă Charlie, adoptând o postură serioasă şi un ton pe măsură.

Mi-am mişcat capul încât să-l pot privi, iar apoi mi-am tras nasul înainte să deschid gura pentru a spune ceva.

- Dar nu plâng, Charlie, i-am replicat pe un ton calm.

Mă priveşte amuzant şi începe să râdă. Se ridică de pe pat şi merge către cortine, prinde aţa în mână şi trage de ele, lăsând ca o lumină orbitoare să indunde întreaga încăpere.