Epilog - După ploaie vine şi soare!
✽
După şase luni
Puteam să spun într-un final că eram complet recuperată fizic. Rănile pe care mi le făcuse David începuseră să dispară încetul cu încetul. Vânătăile nu mai erau vizibile, iar corpul meu începea să prindă culoare. Fisurile din jurul coastelor, provocate de picioarele primite, şi-au revenit cu multă odihnă, dar din fericire nu mi-a fracturat niciuna. Dintre toate rănile fizice, mai rămăsese una care avea să facă pereche cu cea de la încheietură. Mi-am ridicat bluza şi am atins cu buricele degetelor cicatricea de doi centimetrii de pe abdomenul meu. Era mică, părea o operaţie de apendicită, doar că aveam o altă poveste.
Dintre rănile psihice, bine, nu cred că acesta vor trece vreodată... Sunt bine datorită ajutorului pe care Jospeh mi l-a oferit. Mi-am mângâiat abdomenul peste material, cu o tristeţe enormă în suflet. Reuşise pentru a doua oară să mă facă să pierd un suflet nevinovat. Pe mine nu m-a putut omorî, dar pe el... În ziua de astăzi, după şase luni de la cele întâmplate, încă era în puşcărie. Joseph s-a ocupat să nu i se ofere nici măcar o zi de libertate, căutându-i pe cei mai buni avocaţi.
Plus de asta, în Statele Unite era judecat pentru asasinatul lui Charlie. Sigur acolo aveau să îi dea mai mulţi ani de puşcărie decât aici în Spania, făcându-l să nu îşi mai dorească să trăiască. Acum, eram relaxată şi fericită datorită lui Joseph. Dacă nu ar fi fost el, acum era moartă. M-a salvat!
-Natalie, eşti gata? a întrebat Joseph de la baza scărilor.
După ieşirea mea din spital, ne-am instalat în apartamentul lui din Madrid. De aici a reuşit să încheie orice afacere în New York, dar în acelaşi timp să aibă şi grijă de mine şi îi mulţumeam. Nici eu nu mă simţeam în stare să mai fiu singură vreodată. Aveam nevoie de el.
- Da, da, am spus ştergându-mi puţinele lacrimi.
- Hei! Ce ai? a întrebat, ridicându-mi bărbia.
- Nu am nimic, a spus, strângând din umeri. Doar ştii că am momentele mele uneori, am spus lăcrimând iarăşi.
El mi-a sărutat capul şi m-a lipit de pieptul lui, îmbrăţişându-mă.
- Începem de la zero, draga mea...
Joseph vânduse apartamentul lui din centrul Madridului pentru a ne cumpăra o casă independentă în afara capitalei, acolo unde aveam de gând să începem viaţa noastră împreună, fără ca cineva să se mai bafe între noi. Nici David, nici Sarah... care da, ne-a lăsat în pace imediat ce a născut. S-au realizat probleme de ADN, iar acestea au ieşit negative. Copilul nu era a lui Joseph, dar nici a lui Williams White. Sarah trebuia să şi-l crească singur.
- Nu ţi-e milă să vinzi acest apartement în care ţi-ai petrecut viaţa de burlac? am întrebat în timp ce îmi luam geanta de pe pat.
- De burlac? Au trecut mai mult de şase luni de când numai sunt, a spus. Ceea ce mi-ar displace ar fi să nu încep această nouă viaţă alături de tine, a spus sărutându-mi vârful nasului.
✽
Un an mai târziu
- Se poate? a întrebat o vocea familiară, bătând la uşă.
- Desigur,intră Ana!
CITEȘTI
Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)
General Fiction... de la o iubire care mă ucide Joseph abandonează tot ceea ce a încercat să creeze alături de Natalie, renunţă la visele lor, renunţă la a o mai căuta, renunţă la ea. Se reîntoarce la viaţa lui şi încearcă să dea pagina, să uite tot ce s-a întâmpl...
