Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 15 - David, du-te naibii!

Capitolul 15 - David, du-te naibii!

✽

Eram acasă la mama mea, aşteptând ca poliţia să ne ofere mai multe răspunsuri despre nepoata mea. Sora mea plângea încontinuu de când dispăruse, iar mama, în loc să încerce să ne calmeze, ne enerva şi mai tare cu comentariile ei. Era sigură că cei care furaseră copila erau doar nişte oamenii de culoare, căci aşa era şi soţul surorii mele. Mama, ca întotdeauna, era o fiinţă rasistă, care îşi impunea propriile idei fără a permite loc de altele.

Am simţit cum telefonul mi-a vibrat în telefon şi m-am gândit că era Joseph, vrând să ştie mai multe despre cele întâmplate. Dar nu era el. Primisem un mesaj de la persoana cea mai îngrozitoare din lume şi de la cea care era în spatele tuturor celor întâmplate. După ce am citit mesajul, mi-am băgat telefonul în buzunar, ridicându-mă de pe scaun şi luându-mi geanta.

- Edurne, iau maşina ta, i-am spus, apropiindu-mă de geanta ei şi pescuind cheile.

Toţi s-au întors pentru a mă privi, tulburaţi de reacţia mea.

-Cum? a întrebat sora mea, apropiindu-se de mine în timp ce îşi ştergea câteva lacrimi. Unde naiba te duci, Natalie?

- Trebuie să plec, i-am zis, dându-i drumul mâinii.

Într-un final am reuşit să o conving şi am ieşit din casă. M-am urcat în maşină şi am citit noul mesaj de la David.

Dacă vrei să o mai vezi de Carla, vino aici! Am apăsat pe link-ul furnizat în acel mesaj, iar google hârţi mi s-a deschis, indicându-mi locaţia unde trebuia să merg şi totodată unde trebuia să o găsesc pe Carla. Am ştiut de la bun început că el era în spatele acestor lucruri, la fel ca la decesul lui Charlie.

Era ciudat că Joseph nu mă căutase până în acel moment, mai ales că trecuse mul timp de când ne separasem în aeroport. Nu îi stătea în fire să nu vină după mine, mai ales după o situaţie de genul acesta.

I-am căutat numărul în agentă, apăsând pe el, dar imediat am închis. David m-a ameninţat spunându-mi că dacă îi ziceam cuiva unde merg, avea să o rănească pe Carla. Îl lăsasem pe Joseph ca un ultim apel, în caz că aveam nevoie de el, însă nu ştiam cum aveam să se termine totul cu David.

Am activat GPS-ul şi m-am îndreptat spre locul unde mă aştepta David. Ştiam că făceam cea mai mare nebunie regăsindu-mă iarăşi cu David, cu bărbatul care m-a lovit şi m-a maltratat atâţia ani, bărbatul care omorâse un alt bărbat, un fost prieten şi care îmi răpise nepoata. Trebuia să merg acolo, să ascult dorinţele lui şi să o salvez pe Carla, căci ea nu era vinovată pentru tot ce i se întâmpla şi nu merita să i se pună viaţa în pericol.

Mi-am privit burtica. Îmi puneam viaţa mea şi a copilului în pericol. Îmi pare rău, am şoptit.

Am introdus cheile şi am pornit maşina, punându-mi centura de siguranţă. Începuse să amurgească şi uram să conduc noaptea într-o zonă pe care n-o cunoşteam. GPS-ul îmi indica nordul Madridului, iar eu conduceam de circa o ora şi totul începea să fie din ce în ce mai nepopulat. După câteva minute, am ajuns la destinaţie. Era vorba despre o zonă părăsită, cu un singur drum.

Unde naiba eram?

Am coborât din maşină, mergând spre zona aceea. Uşa s-a deschis automat. Şi acolo l-am văzut. Era sprijinit de un perete de piatră, aşteptând cu braţele încruţişare să ajung, dedicându-mi un zâmebt strâmb. Mi-am băgat telefonul în buzunar, iar uşile mari din partea mea s-au închis, cauzând un zgomot puternic.

- Bine ai venit, a zis.

Nu i-am răspuns şi doar l-am privit.

- O să stai acolo? A întrebat, iar eu mi-am rotit ochii. În câteva minute o să se lase frig, haide să intrăm.

Picioarele mele nu voiai să reacţioneze, mă negam să merg undeva cu el.

- Natalie, mişcă-te naibii odată!

Am tresărit când i-am auzit tonul vocii, începând să merg. Zâmbetul îi dispăruse, iar acum mă privea ameninţător. Privirea îi era plină de furie şi mă străpungea prin întreg corpul. David m-a ajutat să urc scările, punându-mi mâna pe spate. Am acceptat, nu aveam încotro.

Cheile maşinii mi le luase, băgându-şi-le la el în buzunar.

Nu aveam să mai ies vie de acolo!