Volumul III: Salvează-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 9 - Lucrurile îşi revin?

Capitolul 9 - Lucrurile îşi revin?

✽

Joseph a decis pe propria răspundere că cel mai bine este să ne îndepărtăm de acel loc. Şi-a pus mâna pe spatele meu şi m-a ajutat să mă ridic, dar şi să mă deplasez spre lift. Pe parcursul drumului, mi-am târât la propriu picioarele, căci mă simţeam obosită, foarte obosită. Poliţia a rămas să-l interogheze pe David, pe care fuseseră nevoiţi să îl încătuşeze pentru a-l ţine pe loc. Nu îmi venea să cred, David... arestat! Venise într-un sfârşit ziua în care plătea pentru faptele sale.

Știam că o merită, chiar merită mult mai mult de atât, dar cum eu sunt o idioată, una cu i mare, nu îi doream să i se întâmple nimic rău. Nu voiam să putrezească în închișoare ci doar să mă lase în pace, să îmi trăiesc viața în liniște.

Pe tot parcurul drumul, Joseph nu a scos nici măcar o vorbă. Reușea să mă privească fugar din când în când, analizându-mi chipul, gesturile și probabil capul îi era copleșit de ideile sarcinii.

Liftul s-a oprit pentru a lua câțiva dintre turiși, care ne priveau cu curiozitate. Din când în când, puteam să îi aud cu șoșoteau fără rușine. Îmi era rușine de tot spectacolul pe care îl dădusem împreună cu David în holul hotelului, dar și de imaginea pe care i-o creasem lui Jospeh. Își ieșise din sărite doar din cauza mea și a lui David. Dacă eu nu aș fi existat în viața lui Joseph... I-am creat întotdeauna numai probleme.

Când am plecat noaptea trecută, nu mi-a trecut în niciun moment prin cap că David m-ar putea căuta iarăși, nici atât la hotel și nici atât de devreme. Nu trecuse nici măcar 24 de ore și el deja reușise să mă localizeze la hotel. Sigur avea pe cineva care mă urmărea pretutindeni, altfel nu îmi imaginez cum de reușea întotdeauna să mă găsească. În afară de Charlie... Oare ce mai făcea? Plecase înainte ca David să își recapete conștiința?

Ana nu încetase să mă sune din acea noapte, dar eu nu i-am răspuns nici la apeluri și nici la mesaje. În acest moment, nici măcar în ea nu mai am încredere. M-am gândit mult la cele întâmplate și mai ales la ziua în care Ana mi l-a prezentat pe Charlie. Mi s-a părut că miroase a minciună, căci complicele lui David a apărut chiar în momentul în care Joseph mi-a ascuns cine era de fapt. Iar faptul că îl prezentase ca fiind verișorul ei... Toți din jurul meu au complotat împotriva mea în tot acest timp, așteptând momentul perfect pentru a mă ataca din nou. Până în momentul în care ideile nu aveau să îmi fie clare, nu voiam să mai răspund nimănui, doar lui Joseph. Doar în el aveam încredere și nu aveam nevoie de nimeni altcineva.

Încă odată mi-a fost demonstrat că David era în stare de orice, chiar dacă mă rănea intenționat. Voia să mă vadă distrusă complet sau poate chiar moartă.

Simțeam înțepături în obraz și buză, chiar și câteva palpitații. Mi-am dus degetele către buze și le-am simțit umflat. După ce le-am îndepărtat, am simțit pe buricele degetelor restul sângelui care încă se mai scurgea pe ele. Nu era prima dată când îmi spărgea buza, dar ceea ce era ciudat era că încă nu mă desfigurase din cauza loviturilor.

L-am privit pe furiș pe Joseph, care încă era lângă mine în lift. Avea poziția de om serios, de afaceri, iar acea hârtie îi dădea un aer mult mai sofisticat. În ciuda a tot ce s-a întâmplat și ce a auzit, mâna lui încă îmi ținea talia, demonstrându-mi protecție, dar fără a pronunța vreun cuvânt. O tăcere atât de dureroasă, una care începea să mă îngrijoreze. Oare de ce nu îmi spunea ce se întâmplă? Ce îi trecea prin cap? Care era opinia lui despre starea mea?