Miraculous: Marele secret (Ladybug and Chat Noir) //Pause//

Capitolul 13

*Adrien pov.*

Cat Ladybug ma studia, eu eram asezat pe podeaua rece si incercand sa disting ceva in cartea Alyei.
Era intuneric bezna, dar am putut descifra anumite poze. Am ramas incremenit cand am vazut cu atentie imaginile.
Ce sa caute cartea miraculosilor la Alya? Unde o gasise? De ce mi-se pare cunoscuta?
Un val de ganduri negre imi stabateau mintea pana cand Ladybug ma scoate din visare.

- Deci, ce ar trebui sa facem cu ea?
- Nu stiu, presupun ca ar trebui sa o tina unul din noi pana rezolvam misterul asta.
Ladybug cade putin pe ganduri, planuind ceva.
- Kwami-ul meu mi-a spus ca a apartinut Gardianului candva. Oare ar trebui sa i-o inapoiem?
- Posibil. Dar unde il vom gasi?
- Trebuie sa ii intrebam.
- Dar asta inseamna sa ne detransformam.... Ladybug, identitatile noastre... esti de acord?
Statea incordata si se freca jenata de brat.
- N-nu stiu, dar trebuie sa aflam de la ei. Putem sta spate in spate si promite-mi te rog Chat, promite-mi ca nu te vei intoarce orice ar fi.
Ii zambesc incurajator.
- Promit pe onoare de pisica.
Ea imi zambeste usor timid si se intoarce cu spatele, facand la fel. Ne asezam pe jos si rostim in acelasi timp:
- Detransformarea.

Binecunoscutul val de caldura si Plagg imi apare in mana.
- Pustiule, stiti ca ce faceti e periculos.
O voce pitigaiata il aproba.
- M, trebuie sa aveti grija. Daca va aflati identitatile va va provoca un soc si va va distrage in lupte.
- M? Intreb curios.
- Doar nu ii spun Ladybug deoarece in mare eu sunt si nici numele ei fiindca nu trebuie. Iar alta porecla nu am. Spune Tikki usor imbufnata
- Ce facem cu cartea? I-o inapoiem gardianului? Intreaba Bugaboo
- Da, e cel mai sigur asa. Zise Plagg
Cartea e prea periculoasa si daca pica in maini gresite e de rau. Auziti, aveti branza? Stomacul imi chioraie.
Bugaboo incepe sa rada cu rasul ei cristalin si eu imi intind mana dupa a ei. Ea a treasarit putin, dar nu si-a retras-o. Probabil a rosit putin.
- Gardianul este aparatorul nostru si cel care va inmanat miraculosii, fiindca a vazut ceva in voi, ceva mai eroic decat in general. Vi s-a dat o proba si ati trecut-o cu brio.
- Hmm....pai in prima zi de scoala un batranel a cazut si era sa il calce masina. L-am salvat si i-am dat un macarons. Apoi am fugit ca se sunase de intrare. Zise Ladybug
- Si la mine s-a intamplat ceva asemanator. Deci trebuie sa il gasim pe batranel? Unde sta?
- Sta la marginea orasului. Este un bine-cunoscut terapeut cu vechiile tratamente chinezesti. Maine dimineata trebuie sa plecati.
- Maine? Dar maine avem scoala! Nu putem chiuli asa, am da de banuit.
- Hai Bugaboo, nu e de parca nu ai mai lipsit si tu de la ore pe a face pe eroul. Lingeti labutele si sa mergem.
- Deci si detransformat esti prea felinos. Dar vocea ta imi pare mai cunoscuta...
Tikki intervine panicata.
- Fiecare la casa lui! Transformati-va si plecati pana nu va observa cineva lipsa. Va intalniti la 8 maine aici si plecati, va vom mai da indicatii. Valea!

Ne transformam si plecam de acolo. Maine va fi o zi interesanta.

*Marinette pov.*

Dupa ce am plecam amandoi, am facut putin un ocol si m-am reintors pe acoperis. Am intrat putin agitata si am inceput sa ma plimb prin camera.
- Tikki, daca s-a uitat si a aflat ci e sunt? Maine ce o sa ma fac, nu pot chiuli pur si simplu toata ziua! 2 elevi care nu vin la ore in mod misterios si 2 supereroi care sunt in cealalta parte a Parisului!
- Linisteste-te, va fi bine. Da-mi 2 biscuiti si hai la culcare, maine salvam lumea.
- Ha ha.
Imi iau micul kwami in brate si ii dau un mic pupic apoi cobor sa iau niste biscuiti.
In sufragerie stateau mama si tata la televizor, cu niste fete ingrijorate.
- "....o eleva de clasa a zecea a fost data disparuta de ieri. Numele ei este Alya. Daca aveti informatii cu privire la ea va rugam...."
- Mama? Tata? Alya tot nu a aparut?
- Nu, dar suntem ingrijorati. Este dat si la televizor, problema e grava. Sper doar sa nu fi patit nimic. Spune mama cu ochii atintiti la televizor

Ajunsa inapoi in camera ma trantesc in pat ingrijorata de moarte pentru viata Alyei. Cine stie unde e?

Aseara am adormit cu greu si m-am trezit destul de tarziu. Incep sa ma pregatesc de scoala ca sa nu trezesc suspiciuni. Ii pup pe parinti si ies usor prea voioasa din brutarie. Fug in statia de metrou si ma transform, facand un ocol si aterizand pe balconul casei mele.
Nu peste mult timp apare si motanelul meu.

- Neata Chatton! Pregatit pentru o excursie?
- Oricand Bugaboo.
Cu informatiile primite de la kwami pornim spre capatul orasului, o parte pe care nu am vazut-o niciodata.
Dar pe neasteptate, o cladire incepu sa se deterioreze, amenindand oamenii care treceau prin zona. Inainte de a incerca sa ii salvam, o strafulgerare protocalie ma facu sa ma opresc. Volpina incerca sa sustina schela cladirii si sa o reaseze pe picioare.
Dupa ce reusi oameni venira sa o aclame si sa o felicite. Cine se crede mai exact? Ar trebui sa lucram in echipa, nu separat.
Ma duc nervoasa la ea si o trag din multime.
- De ce nu ne-ai asteptat? Nu suntem o echipa?
- Posibil, dar pe moment nu m-am gandit ca ati fi utili cu un yo-yo si un baston sa tineti cladirea. Eu cu super-forta am reusit. Si pana iti activai Lucky-Charm ar fi fost prea tarziu.
Ma uitam cu ura in ochii ei indiferenti, parca s-ar crede superioara.
- Atunci multumim Volpina pentru ajutor, dar noi ar trebui sa plecam. Avem treaba de facut. Zise Chat pe un ton detasat
- Pai vin cu voi, si asa nu aveam altceva de facut.
Scrasneam din dinti de nervi. Cine se crede? Acum un minut se credea ca super-puterea e singurul lucru se care are nevoie pentru a salva situatia si acum face parte dintr-o echipa? Nu o suport pe mincinoasa asta. Ascunde ceva intunecat si imi voi da seama ce.
- Imi pare rau, dar e o treaba de echipa si super-puterea aia a ta nu ne-ar ajuta in misiunea noastra. Multumin pentru ajutor dar ne descurcam si singuri.
Si imediat ne luam zborul, lasand-o pe Volpina cu ochii in soare. Se intoarce lent spre noi si, pentru un moment, am putut sa vad un ranjet malefic rasarit pe fata ei. Deja ma inspaimanta.