Miraculous: Marele secret (Ladybug and Chat Noir) //Pause//

Capitolul 19

*Marinette pov.*

Mici sioaie de lacrimi imi brazdau obrajii. Am cazut in genunchi, suspinand usor.
Ma simteam oribil. Parca aveam un gol inauntru ce trebuia sa fie plin.

Nu am putut sa il salvez. Din nou.

Tot ce voiam in momentul ala era sa ma bag intr-o scorbura si sa plang pana cand adormeam intr-un final. Dar nu imi permiteam luxul acela. Nu doar el este in pericol.

Ma ridic in picioare cu moralul mai ridicat. Nu mai e mult timp, trebuie sa imi incep cautarea de una singura.
Mi-am aruncat yo-yo-ul pe un stalp si mi-am luat zborul. Am inceput sa ma satur de toata tarasenia asta. O voi bate mar pe Volpina, imi voi recupera prietenii si ma voi preface ca nimic din toate astea nu s-a intamplat.

Am observat ursuletul pe care mi-l daduse Chat mai devreme. Cobor si, cu o usoara nostalgie il iau. Ii privesc pamblica rosie ca sangele in timp ce incer sa imi dau seama. Imi scapa ceva. Ceva important. De parca mi-ar sta pe varful limbii.
Amalizez mai bine funda in timp ce o puternica durere de cap ma ataca. Incet incet, incep sa ma clatin si sa imi pierd echilibrul. Mai arunc o privire ursului. Parca ma privea cu compatimire. Apoi lesin.

*Adrien pov. *

O durere ascutita in picior ma face sa imi recapat constiinta. Deschid ochii usor, distingand niste bare de metal.
Imi scutur capul, vederea revenindu-mi incetul cu incetul.

Se pare ca ma aflam intr-o cusca. Dar nu trebuia sa fiu intr-o rama de-a Fotografului? Incerc sa imi reamintesc cand niste : am fost lasat inconstient si luat de acolo probabil. Pf, se pare ca nu sunt atat de fraieri precum banuiam.

Un geamat din celalalt colt al camerei ma face sa ma inconvoi putin.

-.....Chat Noir? Chiar tu esti?

- Stai, Alya? Esti aici? Esti okay?

- Mm...da, ceva de genul.

Incerc sa ma duc la ea, dar niste lanturi infipte in podea, puse in asa fel incat sa nu le pot atinge, imi faceau inposibila miscarea. In plus, durerea din picior pulsa mai tare. Mi-am scapat un geamat de durere si reincercam sa ma asez intr-o pozitie mai nedureroasa.

- Dar se pare ca tu nu.

- Ei bine, se pare ca nu mereu felinele aterizeaza in 4 picioare.

Alya pufneste usor de amuzament.

- Iti amintesti ceva de cand esti aici? O intreb

- Da. Volpina mai vine pe aici sa ma verifice si mereu ma priveste cu ura, de parca eu i-am distrus ceva la care pretuia.

- Alya, trebuie sa scapam de aici cat mai repede. Ladybug....

-....va pierde in curand.

Tresarim amandoi la auzul glasului necunoscut. Niste urechi lungi isi croiesc drum pana la noi. Iar in lumina slaba din incapere apare chipul Volpinei, zambind malitios.

- Chat Noir, e o onoare sa te pot intelege mai bine.

Incerc furios sa rup lanturile cu propriile-mi puteri in timp ce vulpea rade de incercarile mele de a evada.

- Pisi pisi pisi, inca nu te-ai dat batut?
Pai atunci, am venit degeaba. Voiam sa iti fac o propunere care poate te-ar fi salvat. Si pe tine si pe ea.

O tacere grea se asternu. Ce doreste? Miraculosii? Nici prin gand nu-mi trece sa o ajut. Sau...

Ridic capul mai convingator si o intreb:

- Ce propunere?

Volpina ranjeste hidos la mine, parca doar intreband-o i-am dat pe tava tot ce isi dorea.