Miraculous: Marele secret (Ladybug and Chat Noir) //Pause//

Capitolul 16

Imi pare rau ca nu am postat de cam o luna, dar Wattpad-ul a tinut isonul cu erorile lui, si nu m-a lasat sa postez capitolul.
Incerc sa mai fac un capitol astazi, dar nu promit nimic. Doar v-ati obisnuit cu mine 😊
Sa imi spuneti parerile voastre in legatura cu capitolul sau daca aveti sugestii/reclamatii.
Spor la citit!

* Adrien pov.*
Dupa ce ne-am despartit, m-am dus catre roata cea mare sa investighez.
Muzica odata placuta si totusi linistea din parc imi dadeau fiori pe sira spinarii. Ma simteam urmarit si cand m-am intors, nu era nimeni. Cred ca devin putin paranoic.
M-am cocotat pe roata si m-am lasat purtat de ea, sagetand locul cu ochi de felina.
- Hmm...cred ca ar trebui sa....
De nicaieri ceva ma lovise si ma facu sa imi pierd echilibrul. Inainte de a da cu fata de asfalt mi-am folosit batul pentru a evita un contact dureros pentru fata mea.
Ma ridic rapid in picioare si observ un urias robot albastru, cu 2 luminite de un rosu si albastru violent.
- Rogercop?
- Chat Noir, ai incalcat legile impuse de Volpina. Pentru asta trebuie sa fi arestat, ca dreptatea sa guverneze.
- Deci esti o iluzie hă? Ia sa vedem daca faci fata la asta!
Fug cat de repede pot si il lovesc pe Rogercop cu batul. Acesta se intoarce cu capul spre mine si analizeaza situatia. Eu il privesc mirat si apoi ingrijorat de faptul ca nu s-a transformat in cenusa.
Acesta imi apuca batul, il ridica in sus si ma tranteste violent pe jos.
Scutur neputincios din cap si ma ridic, pregatit sa il infrunt. Acesta trage spre mine acele catuse, ferindu-ma cu o oarecare dificultate de ele.
Ma ascund dupa o taraba din apropiere si analizez pericolul. Era mai usor daca Bugaboo imi zicea ce sa fac.
Apoi un gand ma lovi: oare a fost si ea atacata? A fost capturata sau a reusit sa ii dejoace planul?
Neatent la robot, acesta ma zareste si reia incatusarea. Ma feresc la limita si fug in continuare catre roata. Urc intr-o cabina si ma fac mic, cat sa nu ma nimereasca. Trag cu ochiul putin afara sa vad unde e si il vad pregatit sa sara pana la mine. Icnesc si ma sui pe marginea cabinei pentru a sari si eu, dar prea tarziu. Rogercop a aterizat langa mine si incearca sa imi traga un pumn. Ma feresc si incepem sa ne batem in roata.
Ies de acolo si ma sui pe acoperisul ei, urmandu-ma imediat si robotul. Ne reluam lupta, dar de data asta observ fluierul leganandu-se la fiecare miscare a lui. Atunci imi vine o idee pisiceasca.
Ma strecor in spatele lui si ma pun in carca. El se rot fereste, facand miscari bruste pentru a ma da din spatele lui. Apoi cu o ultima fortare ii smulg fluierul.
- Cataclysm!
Iau fluierul si il ating cu mana distrugerii. Fluierul se face un gri-cenusiu si ia un aspect de piatra. Il arunc pe jos si il calc in picioare. Dar in locul fluturelui posedat, Rogercop se transforma intr-un nisip portocaliu si apoi in praf, nelasand nici o dovada ca el a fost pe aici. Ma uit nedumerit in locul acela pana aud un scartait sfasietor si cabina se clatina periculos de mult. Sar repede si cu ajutorul batului si a talentului motanilor de a cadea in patru labe am aterizat in siguranta la sol. Cabana se elibera din roata si se prabusi jos cu un bubuit asurzitor. Sper sa nu fi atras atentia nimanui.
Un bipait ma facu sa tresar. Oh nu.
Alerg cautand ceva comestibil pentru micul meu kwami si dau de niste hotdogi. Prind in viteza unul si ma arunc in spatele tejghelei unei tarabe cu rate.
Imediat dupa ma detransform.
- Plagg! Ia asta si inghite-o!
- Cred ca e prima oara cand ma fortezi tu sa mananc ceva. Ia stai..ce e chestia aia maronie? Nu e branza! Eu nu mananc asa ceva!
- Plagg, altceva nu am ce sa iti dau si trebuie sa ma transform repede. Te rog, inghite-o repede daca nu iti place dar grabeste-te!
- Of bine bine, pustiule. Dar imi ramai dator cu tripla portie de branza cand ne intoarcem.
Cu sila miroase putin cremvustiul si se arata scarbit. Dar deschide gura cat de larg poate si si-l baga pe tot in gura.
- Bleaaaah! Ce e asta? Cum puteti manca asa ceva?
Dar eu nu il mai auzeam. Pe peretele din spate, in mijlocul tintelor se zarea un contur ce aducea a usa. Ma ridic nesigur pe picioare si ma indrept spre ea, dezvaluind o usa ascunsa vederii. Iau manerul de pe tejghea, il bag la loc si deschid usa.

Dupa usa nu se vedea nimic, negrul inghitind tot. Inaintez in toata bezna aceea si vad chipul tatalui meu.
- Adrien? Nu esti bun de nimic! Du-te si fa-ti temele, sau orice altceva! Lasa-ma singur!

Un pusti mic, blond cu ochii verzi scaldati in lacrimi. Avea un tricou alb si niste pantaloni de pijama cu rachete. In mana ii atarna un ursulet de plus maroniu, cu cateva petice.
- U-Unde e m-ma-ma? Nu a-ai vazuut-o?
- Am zis ca s-a dus sa se plimbe. Du-te mai repede in camera ta!
- D-dar...
Tata furios se ridica brusc de pe scaun, rasturnand un suport de creioane si dand pe jos un teanc de foi de pe birou. Ochii lui imi aruncau sageti de ura, dar si de tristete. In lumina apusului se observau dare de lacrimi.
- AM ZIS SA TE CARI DE AICI! NU VREAU SA TE MA VAD ADRIEN!
Atunci micul Adrien se arata socat de comportamentul tatalui sau, iar lacrimile incep sa izbucneasca. Se indreapta catre usa si iese val-vartej, lovindu-se in trecere de Natalie, care il privea putin ingrijorata.
- Domnule, am cautat ce mi-ati cerut, dar din pacate am aflat ca...

Inainte ca Natalie sa termine ce avea de zic, totul se transforma in ceata, iar mai apoi in intuneric.
Inca eram in stare de soc. Ma uitam indurerat in intunericl acela, lacrimile fierbinti starnite de amintirile dureroase imi curgeau fara oprire.
O licarire aparu deodata si ma trezesc inapoi in spatele tarabei, cu Plagg langa mine.
- ...ADRIEN? ADRIEN! MA AUZI?
Ma intorc incet catre el, inca plangand.
Plagg ramane socat de reactia mea.
- Ce ai patit?
- E-era o usa...tata...Natalie...s-a rastit...plangeam...
Kwami-ul meu ma privea ingrijorat, cu o nota de compasiune.
- Cred ca era o iluzie de-a Volpinei. Vrea sa va pierdeti concentrarea, sa va distruga psihic mai intai, ca sa nu puteti lupta la forma maxima.
Apoi imi trage o palma, destul de dureroasa pentru minuscula lui manuta.
- REVINO-TI! Orice ti-ar fi aratat, era o iluzie! Trebuie sa o gasim pe Ladybug si sa o invingem pe Volpina! Nu iti uita misiunea si branza mea!
Scutur din cap hotarat si ma ridic in picioare
- Ai dreptate! Plagg, transformarea!

Imediat ce motanul favorit al Parisului si-a facut aparitia, am plecat in cautarea unui indiciu despre Bugaboo sau Volpina.