Miraculous: Marele secret (Ladybug and Chat Noir) //Pause//

Capitolul 14

*Marinette pov.*

Dupa ce am plecat de langa Volpina am inceput sa discutam despre carte.
Ne-am ascuns dupa o cladire si am luat-o la examinat din nou.
- Pot fi niste informatii utile pe aici. Poate nu ar strica sa mai aflam ceva despre miraculosii nostrii pana inapoiem cartea. Spuse Chatton
Ne asezam turceste si incepem sa citim mai cu atentie. Eu se pare ca mai am 2 puteri: Water Ladybug care imi permite sa respir sub apa pe timp limitat si Lucky Wings care imi permit sa zbor un timp. Imi consuma destul de multa energie, mai avand doar 3 minute pana sa ma detransform. Cateodata ma gandesc cu ce ne ajuta daca in urmatoarele secunde te detransformi? In 3 minute nu faci mai nimic.
Iar Chat mai are o singura putere: Cat Axe in care bastonul lui se lungeste si se transforma intr-o secure mai lunga, cu lama verde in zig-zag si foarte ascutita, distrugand tot ce atinge. Si mai are o coada de pisica neagra la capat curbata. Consuma si aceasta destul de multa energie, ramanand 4 minute.
Dar surpriza cea mai mare am avut-o la Volpina. Nu exista nici o super-putere. Singura putere pe care o reprezinta sunt iluziile. Stiam eu ca era ceva in legatura cu ea.
Dupa ce terminam de analizat ne-am reluat drumul. Capetele oamenilor se intorceau dupa noi indiferent pe ce strada am fi luat-o.
La un moment dat, din nefericire, am pierdut drumul. Stateam si ne certam in ce directie sa o luam.
- Chat, a zis pe strada cu croitoria aceea veche.
- Bugaboo, eu am auz de pisica si sunt foarrte sigur ca trebuie sa o luam pe langa cladirea aceea uriasa.
- Stii ce facem? Intrebam pe cineva.
- Dar nu trebuie sa fie secret? Nu trebuie sa afle nimeni.
- Si ce ar trebui sa facem? Nu imi pot folosi Lucky Charm-ul pe o banalitate ca asta. Nu am biscuiti la mine.
Chat mai cugeta cat mai cugeta, dar cade de acord cu ideea mea.
Sub noi trecea o fetita cu par lung ciocolatiu si imbracata intr-o mica salopeta portocalie. Parca o mai vazusem undeva.
Coboram de pe acoperis si aterizam in dreptul ei.
- Uau! Ladybug si Chat Noir? Chiar in fata mea? Sunteti eroii mei! Imi dati un autograf? Putem face o poza? Nimeni nu o sa ma creada ca v-am intalnit!
De fericire micuta a inceput sa topaie.
Chicotind usor ii raspund:
- Hai sa o luam cu inceputul, bine? Cum te cheama?
- Lia.
- Cati ani ai?
- 7, fac 8 peste 2 luni.
- Multi inainte micuta domnisoara! Spuse Chat pe un ton sarmant
Micuta Lia capata o nuanta mai rozalie in obraji.
- Stii unde este centrul lui Master Fu? E un terapeut foarte bun si avem nevoie de ajutorul lui.
- Da, mama se duce la el in fiecare duminica. Zice ca o ajuta sa scape de stresul de la birou. De cand tata a murit face ture duble ca sa ne poata intretine. Zise Lia si o lacrima ii cazuse din ochiul stang
- Nu plange, va fi bine. Ne poti arata drumul?
Lia revenind brusc la starea de euforie, incepu sa topaie din nou.
- Sigur, pe aici!
Lia ne conduse pe mai multe dtrazi intortocheate dar a trebuit sa ne oprim putin mai des datorita fanilor care vroiau autografe si poze cu eroii Parisului. Lia se incrunta de fiecare data cand cineva se apropia de noi, parca eram doar pentru ea.
Pe la pranz, Lia ne-a spus ca mai este putin, fiindca stie o scurtatura. O coti pe o straduta inghesuita si umbrita, dand impresia ca ar fi bantuita. Ne conduse intr-un atelier abandonat. Deja am un presentiment rau de ceea ce va urma.
Lia deschide usa mancata de rugina cu un scartait asurzitor. Inauntru era intuneric bezna dar ochii lui Chat m-au putut indruma.
- Aa, Lia, cred ca ai gresit drumul...
- Nu Ladybug, nu l-am gresit. Mai ai de facut o oprire inainte de a ajunge acolo. Zise Lia chicotind
Atunci usa s-a inchis brusc, intunericul acaparandu-ma. Chat m-a strans de mana si se uita alarmat in jur in caz de pericole.
Apoi vechile neoane s-au aprins rand pe rand, dezvaluind-o pe Lia si.......Volpina.
- Tu! Mincinoaso!
- Nu o face mincinoasa pe saraca fata. Doar m-a ajutat.
- Parca eram fanii tai... Spuse Chat dezamagit
- Intr-un fel va admir curajul. Dar ce mi-a facut Ladybug nu va fi iertat asa usor. Spuse Lia pe un ton amenintator
Volpina isi ia fluierul si il arunca il Lia. In mod surprinzator aceasta se evapora intr-un praf portocaliu.
- O iluzie....bineinteles. Cum am putut fi atat de oarba?
- Te asigur ca esti mai oarba decat mi-am imaginat. Imi pare rau ca nu ai recunoscut-o, dar macar lucrurile vor fi mai interesante.
- Mai interesante? Despre ce vorbesti? Lasa-me sa plecam mata obraznica ce esti! Zice Chat plin de nervi
Iti stim iluziile. Nu ne mai poti pacali.
Volpina ranjeste salbatic.
- Punem pariu? Da-mi cartea miraculosilor si te voi lasa sa pleci!
O furie oarba ma acapara cu fiecare secunda.
- Niciodata!
Vulpea batu din palme plictisita si din spatele ei un alt neon se aprinsese, dezvaluind o masa mare de care este legata o fata. O fata cu par scurt si suvite rosii, cu o camasa in carouri si blugi. Brusc toata furia s-a evaporat si un val rece de spaima m-a acaparat.
- Alya...? CE I-AI FACUT?
- Nimic momentan. Doar i-am dat niste somnifere ca sa nu mai tipe. Dar daca imi dai cartea, poate ti-o voi da. Ai avea mai multe sanse asa decat daca ai incerca sa o salvezi tu cu asistentul tau, Ladybug.
- Nu este asistentul meu, suntem o echipa. Ne sprijinim reciproc si avem incredere unul in celalalt. Mereu te poti baza pe celalalt cand ai necazuri. E ceva ce tu nu vei intelege niciodata vulpe!
Volpina se schimosi.
- Dar tu crezi ca stii mai bine ca mine? Eu stiu cine esti pe sub masca. Ne-am cunoscut dar m-ai lasat balta exact cand aveam cea mai mare nevoie de ajutorul tau. Eram mai buna ca roscata asta dar totusi m-ai abandonat. Mi-ai frant inima gargarito. Dar acum m-am reintors pentru razbunare. Vreau sa te vad pe tine si toti cei dragi tie arzand cu intreg Parisul. Hawk Moth mi-a putut promite asta si in slujesc cu sfintenie. CARTEA!
- NICIODATA!
- Bine. Daca o vrei pe draga ta Alya inapoi va trebui sa o gasesti. Te bagi?
Incepu sa rada malefic si intr-un nor portocaliu disparu cu tot cu Alya.
Ma intorc disperata catre Chat.
- Chatton, ce ne facem?