14 August
-Hei.
"Nu trebuie să mă întorc ca să-mi dau seama cine e.Deja știam.Știam că e el."
-Hei.
-Ai de gând să te întorci sau trebuie să vorbesc așa cu tine?
-Cum de fiecare dată vii la aceiași bancă din parc? Parcul este mare,te poți plimba alt undeva și să-ți faci prieteni noi cu care să socializezi.
-Tu de ce vii doar la banca asta?
"Pentru că banca asta îmi amintește de momentele petrecute cu tine.Primul trandafir.Primul fior."
-Pentru că...o urăsc.
-Urăști o bancă?
"E pentru prima dată în ultimele zile de conversație ale noastre,în care îi aud râsul.Îmi era dor de zâmbetul ăla a lui,îmi era dor să îl aud râzând după atâta timp.Știam ce tâmpenie scosesem pe gură,dar atunci când l-am văzut râzând,schițasem un zâmbet fără să-mi dau seama,cu toate că am cu câteva secunde înainte intrasem în panică."
-Atunci de ce vii doar la ea dacă o urăști?
-Nu știu.Probabil așa procesez eu.
"Știam foarte bine că nu e așa.Știam că nu urăsc banca asta.Știam că de fapt veneam aici pentru că aici mă simțeam în siguranță și aici obișnuiam să stăm împreună.Aici era singurul loc unde mă puteam relaxa,până când,se pare că,mi-ai aflat locul secret,care de fapt,înainte era locul nostru...secret."
-Iubești ceea ce urăști?
-Nu știu.Probabil.
"Acum îmi pot explica de ce te urăsc atât de mult.Mulțumesc că m-ai făcut să-mi dau seama."
-Oh,uite-l pe Andrei.Acum te poți bucura că o să plec.Ne vedem mâine!
"Îl văd pe prietenul lui sprijinit de un copac,făcând cu mâna.Îi zâmbesc,ridicând mâna în aer.Probabil nici el nu se aștepta să ne vadă împreună,ținând cont de felul în care a reacționat atunci când ne-a văzut din nou împreună.Dar nu-i nimic,probabil și eu aș fi reacționat la fel,dacă eram în locul lui"
16 August
-Ieri nu ai venit aici.
-Poți să nu mai apari așa brusc măcar o dată?Nu de alta,dar o să mor într-o zii.
-Scuze,scuze.
-Ce cauți aici?
-De ce n-ai venit ieri?
-Eu ți-am pus prima întrebarea.
-Și eu al doilea.
-Îmi răspunzi?
-După ce îmi răspunzi tu,poate.
-Oh,serios?Ești enervant.
-Știam.
"Nu voiam să se pună lângă mine pe bancă,și totuși chiar asta a făcut.Nu voiam să-l privesc în ochii,ochii m-ar fii dar de gol probabil."
-De ce ai lăsat capul în jos?
-Mi-am adus aminte că...trebuie să mă duc la ziua cuiva.Și după cum vezi ...eu încă stau aici,nefăcând nimic.
"M-am ridicat și am plecat..Iar.M-am săturat să plec atunci când rămân fără cuvinte."
CITEȘTI
yes but no
Short Story"Nu știu. Nu știu dacă trebuie să renunț sau nu. Nu știu ce e cu mine. Nu știu dacă iubesc sau nu. Da, dar nu... Nu vreau să-l pierd. " "Am realizat că m-am îndrăgostit de tine datorită indiferenței tale. Datorită ţie, pentru că îţi ascundeai senti...
