yes but no

Capitolul 16

4 Octombrie

"Nu ai venit. S-a întâmplat ceva? " -primit 20:35

"Îmi bag telefonul înapoi în buzunar. Nu, nu s-a întâmplat nimic, doar că am o stare nașpa. De ce? Habar n-am. Oricum nu văd de ce ar vrea neapărat să ne întâlnim. Sunt aproape de locul meu , nu locul nostru , deci practic nu mai am de ce să-i răspund. "

-Hei.

"Îi șoptesc încet. "

-Hei.

"Îi zâmbesc și mă așez lângă el. "

-Sunt în regulă, nu ar trebui să-ţi faci griji pentru mine.

"Mă uit la el apoi încep să mă joc cu mâinile. "

-Acum îmi spui de ce m-ai chemat la ora asta aici?

-Sincer...chiar nu știu.

-Provocare?

-Posibil.

-Deci pot să plec presupun.

"Mă ridic de pe bancă și dau să plec. Merg câțiva pași și îl văd cum vine lângă mine. "

-Sau poate pot să merg cu tine să te duc acasă.

-Poftim? Îmi zici să vin aici doar ca să mă duci acasă?

-De fapt, te-am chemat aici pentru că ...

-Pentru că?

-Pentru că voiam să mă asigur că vii azi, ok ?!

"Îmi dau ochii peste cap și mă uit urât la el. Deci pentru asta am venit eu aici? Totuși l-ai văzut. Totuși nu-mi pasă, după ce că am starea pe care o am, mai îmi trebuie câțiva nervi în plus, chiar asta îmi lipsea. "

-Te provoc să nu mai faci provocări așa idioate. Mersi.

-Te provoc să te arunci în apă.

"Ce? Vrea să... vrea să mă arunc în apă? "

-Tu ești nebun? Cum să mă arunc în apă? Nici nu știu să înot!

-Îmi pare rău, provocarea e provocare ."

"Ţinând cont că afară este foarte frig și lângă pomi se află o apă adâncă, pot să mor. Adică el vrea practic să mă omor? "

-Bine.

" Mă apropii de acel râu sau ce avea să fie el și îmi las telefonul pe iarbă. Mă arunc în apa înghețată și pentru ultima oară mă întorc spre el, zâmbindu-i. El doar stătea acolo, pe margine, mai departe de mine și se uită confuz. Doar el mi-a dat provocarea asta, nu? Deci cum a zis el, provocarea e provocare până la urmă. Simt cum corpul îmi este aruncat în aer imediat lovind apa cea rece. Închid ochii și simțeam cum adrenalina crește. Probabil îmi plăceau provocările astea, dar sincer nu mă așteptam să fac asta. Mai ales că niciodată n-am fost genul care acceptă astfel de lucruri .Dar totuși am acceptat asta și deși știam că nu am făcut întocmai o alegere corectă, cum nu fac mereu, trebuia să o fac, să-i arăt că nu sunt chiar așa de lașă precum par. Sau bine, voiam să-i demonstrez că nu sunt, dar de fapt știu că sunt cea mai mare lașă, fugind de adevăr. "