yes but no

Capitolul 21

-Nu. Nu-i deschid.

-Până acum erai nerăbdătoare și acum nu vrei să-i deschizi?

"Într-un final deschid ochii. Nu am crezut că... că o să mă aducă aici. Sunt pe un bloc. E așa frumos. Sunt...sunt la înălțime. Îmi las capul pe spate și mă uit la stele. Sunt atât de multe... Pur și simplu am rămas fără cuvinte. "

-Nu mai zici nimic?

-Oh, Doamne, îți mulțumesc.

"Sar la gâtul lui și îl îmbrățișez. Da, sar, pentru că e aproape de 2 ori cât mine și eu sunt o piticanie. Dar nu asta contează acum. Nu-mi pasă că sunt -10 grade și că sunt în pijamale,sincer,chiar nu-mi pasă de chestiile astea. Sunt aici ,privind stelele.Sunt aici cu el și asta e tot ce contează. "

-Vino aici.

"Mă împiedic și încep să râd, urmându-l. Ok, se pare că am fost foarte concentrată și fermecată de stele încât m-am și împiedicat și se pare că... nici n-am observat că el a decorat acoperișul unui bloc pentru a mă aduce pe mine. Cine ar face asta pentru mine? "

-Ăhm, de ce ai făcut asta?

-Nu asta a fost una dintre dorința ta?

-Da dar nu...

-Niciun da dar nu.

-Nu trebuia să te deranjezi.

-Ţi se pare că m-am deranjat?

-Da... Uite-te și tu. Ai aranjat toate chestiile astea aici, ai făcut tot posibilul să mă aduci aici și eu...

-Și tu ce?

"Îmi las privirea în jos și mă gândeam cum să mă scot și de data asta. Mă luase gura pe dinainte și da, clar mă simțeam vinovată. "

-Hei, ești bine?

-Da. Da, sunt bine. Uneori mă port așa ciudat cu tine și...

-Nu asta contează acum.

"Și m-a luat în brațe. Puteam să-i simt căldura din corp, puteam să-i aud respirația, puteam să-i aud bătăile inimii. Și toate astea, sub același cer. Sub aceleași stele. "

-Mulțumesc.

-Mi-ai mai mulțumit o dată. Acum hai. Pune asta pe tine, nu vreau să te duc la spital după ce coborâm de aici.

-Putem să nu mai coborâm?

-Vrei să murim înghețaţi aici?

-Mor fericită măcar.

-Și eu. Acum hai, fără discuții, pui asta pe tine.

-Dar..

-Am zis acum!

-Dar nu vreau.

-Tu chiar vrei să mă enervezi?

-Te provoc să mă iei în brațe.

"Pf, proastă ești, iar te-a luat gura pe dinainte. Îmi dau o palmă mintal și îmi arunc privirea în sus. Nu trebuia să zic asta. Dar de asta ai nevoie. Ok, poate am nevoie de asta, dar eu sunt aia indiferentă  și nu trebuie să-mi pese de nimic. Trebuie să am o inimă de gheață la fel ca vremea de afară. "

-Tremuri. Pune și asta pe tine, te rog.

"A zis te rog? Ok, el niciodată nu zice te rog. Sau dacă o face, n-o face de faţă cu mine. Și ce fraier e. Nu tremuram pentru că mi-e frig, tremuram pentru că... nu știu. Pur și simplu tremuram. Și până la urmă am luat hanoracul pe care l-a adus. Clar dacă mi-l dădea pe cel de pe el nu-l acceptam. Nu putea să stea dezbrăcat doar ca să mi-l dea mie. Și hanoracul ăsta mirosea a el. Și îmi plăcea. Îmi plăcea mirosul lui. Mă simțeam în siguranță. "

-Ai idee câte stele sunt pe cer?

-Hm, nu știu, probabil sunt infinite.

-Și luna e una singură.

-Da. Luna probabil e mai specială.

-Sigur e.

-De ce ai alege luna când poți să ai toate stelele?

-Ţi-ai răspund singură la întrebarea asta înainte.

-Pentru că e specială?

-Da.

-Și stelele sunt speciale.

-Da, dar stelele încearcă să copieze luna.

-Știi ce e ciudat? Cum deși luna e retrasă, timidă și... simplă, cu toate astea ea face parte din univers. Așa suntem și noi. Cu toate defectele noastre, facem parte din ceva. Și acel ceva nu este doar o familie, pentru că, practic, și stelele și luna sunt o familie.

-Și totuși luna e cea mai diferită de acolo.

-Nu chiar. Dacă stai să te gândești, stelele se aseamana perfect cu luna. Toate sunt fără lumină și fără speranță, dar mereu apar pe cer. Știi ce zic?

-Și cu toate astea luna e cea specială. Luna e diferită,exact cum sunt și fetele. Fiecare băiat are luna lui. Luna aia care e specială. Și diferită. Și chiar dacă n-o înțelegi, cum nu înțelegi nici luna de ce este așa, tot o iubești. Și o iubești pentru că este unică.

"În tot acest timp am stat îmbrăţișaţi. Cred că e cel mai frumos sentiment trăit de până acum, chiar dacă el îmi vorbește de ea. Și se vede cât de mult o iubește. Sigur fata pe care o place este norocoasă. Nu prea mai auzi în zilele noastre chestiile astea, mai ales de la băieții ca el. "