yes but no

Capitolul 6

24 August

-Puteam să jur că tot aici o să te găsesc.

-Ok, poți să te dai din faţa mea acum.

-Poţi te rog să nu mai faci pe încăpățânata?

-Da, mersi, acum nici nu mă bagi în seamă.

-Știi ceva? Nu mai înțeleg nimic. Ba vorbești cu mine, ba nu.

-Bine, o să plec, oricum vorbesc singur aici.

"Și a plecat... Probabil era supărat pentru că nu-i răspundeam. Stăteam cu capul în jos, încercând să-i evit privirea iar. Știu, nici eu nu înțeleg. Nici eu nu mă înțeleg,mai bine zis. Doar...doar știam că deși ne facem rău reciproc, nu puteam să stau departe de tine. Veneam aici pentru că și tu veneai aici, iar acum vin aici pentru că știu că și tu o să vii aici. "

26 August

"A trecut o zii.. Nu a mai venit. S-a supărat? Meh, probabil. Dar nu eu eram de vină de dată asta. Sau bine, poate eram puțin.. "

3 Septembrie

"Așa cum spuneam, sper ca azi să-l găsesc acolo. Speram să fie și zilele trecute, dar nu a fost. Presupun că și azi e la fel. Sper degeaba.. "

-Unde te duci?

"Îl aud vorbind. Fără să vreau zâmbesc, știind că mi se adresează mie. Nu era acolo, dar probabil acum se ducea și el la același loc. Se pare ca azi n-am sperat degeaba, pentru că, el era aici. "

-Tu unde te duci?

-Știi, poți să-mi răspunzi la întrebare cu un răspuns, nu cu o altă întrebare.

-Scuză-mă pe mine atunci.

"Ador felul în care îmi zâmbește. Fuck, tocmai am spus asta. Bine, doar am gândit asta, deci m-am mai liniștit puțin. Mă bucur că n-au inventat ăștia nu știu ce porcărie de mașinărie care să-ţi ghicească gândurile. Eram distrusă dacă exista așa ceva. "

-Te-aș însoţi dar probabil nu mă vrei prin preajmă și..

"Nu a terminat de spus că deja eu i-am și dat răspunsul, chiar dacă nu era o întrebare. Doamne, de data asta m-a luat gura înainte, trebuia să tac.. "

-Dar poţi venii... Până la urmă, am nevoie de... de un însoțitor.

"Mă blocasem și încercăm să mă scot, cu toate că știam că deja nu mai puteam să o dau la întors. "

-Chiar vrei să vin cu tine?

-Da, dacă vrei..

"Știam că o să ne certăm din nou când o să ajungem acolo, sau probabil până să ajungem, dar îmi convenea. Deși ne certam, așa era singurul mod în care vorbeam. Și acceptam asta, atâta timp cât așa puteam să vorbim. "

-Ieri i-am întâlnit pe acei 2 copii. Se ţineau de mână.Când m-au văzut, au întrebat de tine.

-Serios? S-au împăcat până la urmă?

-Așa cred.Cert este că, de fapt, tu i-ai împăcat.

-Ajugând la vorba ta, măcar pe ei să-i împac.

"Ok, probabil nici asta nu trebuia să spun, dar sincer, eram de acord cu el. Le dădeam sfaturi altora, dar de mine uitam mereu. "

-Îmi amintesc de noi.. Și noi eram la fel de copii când ne-am cunoscut.

-Că acum ești bătrân tare.

"Începem amândoi să râdem. Probabil nu e așa rea cum părea a fi ziua asta. "

-La 17 ani ai mei și la 16 ani ai tăi, pe lângă 12 și 13 ani ai lor, avem ceva.

-Deja mă simt babă când vorbești așa.

-Bunicuţo.

-Hei, încetează...

"Râdeam ca doi copii, deși nu prea aveam de ce. Mă enerva când știa foarte bine că mă enervez, dar totuși mă enerva pentru că mă enervez. Da, nu știu dacă s-a înțeles ceva, dar mna, e o chestia a mea probabil. O chestie neînțeleasă. Mai devreme era cald, acum se pare că vântul bate din ce în ce mai puternic. "

-S-a anunțat că plouă azi?

-Nu știu, nu mă uit la meteo.

"Fug încercând să mă adăpostesc de picăturile de ploaie. Ajung într-o scară de bloc, dar deja eram udă toată. Sper doar să nu mă aleg cu o răceală .."

-Ţi-e frig?

-Nu, sunt ok. Ţie?

-Nu, sunt ok.

"El era și mai rău decât mine, dar da, nu avem ce să facem, trebuia să stăm așa. Măcar până se oprea.. "

-Am o idee.

"Cea mai proastă idee. Se duce aproape de interfonul blocului și apasă numere la întâmplare."

-O dai în mintea copiilor.

-De la moș, la copil, hai că e bine.

-Oprește-te,serios! Deranjezi oamenii.

-Doar ne distrăm și noi puțin.

-Încetează! Eu nu mă distrez deloc!

-Taci!

-Nu vreau!

"Ok... Și aici urmează pauză. Pur și simplu am ajuns să fiu zdrobită de un perete. Mă ţinea de faţă și ne uitam unul la altul. Era atât de aproape...Atât de aproape de mine și încă puțin să ne sărutăm. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare, nu mai gândeam în momentul respectiv. Eram... pierdută. Și nu, nu mă pierdusem sau ceva de genul.Eram pierdută în cel mai frumos sentiment posibil. "

***

PAM PAM PAAAAM. CREDEŢI CĂ O SĂ SE SĂRUTE?