"Am simțit vreodată ceva pentru el? Sau doar mă obișnuisem cu ideea că mereu o să fim alături unul de altul? Aveam idee ce voiam de la el? Nu cred. Deși eram sigură că atunci când ne îndepărtam și nu mai vorbeam, îmi lipsea al naibi de mult. Și cu toate astea, știam cum să-mi ascund slăbiciunile, nu mă lăsam niciodată din cauza orgoliului meu copilăros. Trecuse mai mult de 4 luni, poate chiar și mai mult, de la cele întâmplate în parc, iar de atunci n-am mai vorbit. Nici nu ne mai salutam, ba chiar mai mult, devenisem 2 străini cu amintiri. Poate niciodată nu i-a păsat așa cum mă așteptam eu, poate niciodată nu m-am deschis destul în fața lui pentru că sincer, nici nu știam să îmi expun sentimentele așa bine cum ceilalți reușesc să o facă și fiecare are nevoie de afecțiune, nu? Iar la mine rar găsești așa ceva, până te plictisești. Acum este cert că el are o relație și sincer mă bucur pentru el, acum e fericit, deci sunt și eu. "
SFÂRȘIT.
hei, copilași.
îmi pare rău că s-a terminat așa sincer, dar chiar nu mai aveam idei cum s-o continui, ținând cont că practic asta s-a întâmplat și în viața reală și că totul s-a răcit între noi, ca și în carte.
Vă mulțumesc enorm pentru toate comentariile frumoase și toate aprecierile, sunteți minunați, vă super iubesc.
Și țin să-mi cer scuze că n-am mai postat, motivul îl am mai sus, dar hei,m -am gândit să încep o nouă carte.
Să o încep?
NU UITAȚI CĂ VĂ IUBESC!
CITEȘTI
yes but no
Short Story"Nu știu. Nu știu dacă trebuie să renunț sau nu. Nu știu ce e cu mine. Nu știu dacă iubesc sau nu. Da, dar nu... Nu vreau să-l pierd. " "Am realizat că m-am îndrăgostit de tine datorită indiferenței tale. Datorită ţie, pentru că îţi ascundeai senti...
