yes but no

Capitolul 19

18 Octombrie

"Îmi scot căștile din urechi, văzând că ceva se mișcă la geam. Mă ridic speriată din pat și îmi iau imediat lampa în mână, ca și armă. Ok, nu întrebați de ce, dar chiar mi-e frică, bine? E un hoţ? Ce naiba face? Mi-e frică să ies pe balcon. Acum că nu mai am alea în urechi pot să aud și zgomotele îngrozitoare pe care le face. Serios, cum de n-a auzit mama? E 22:15 totuși. Lumea se pregătește de culcare și cineva tocmai încearcă să-mi intre în casă? Mă îndrept spre geam cu inima în dinți. Deschid ușa de la balcon, apoi văd geamul deja deschis. "

-Bau.

"Îmi spune liniștit stând picior peste picior pe scaunul meu .Aici stau mereu dimineața și îmi beau cafeaua. Mă liniștește .Alte fete de vârstă mea se trezesc la 12 ,eu însă mă trezesc devreme doar ca să pot să stau aici, pe balcon, liniștită, și să-mi beau cafeaua. "

-Ești nebun? Ce faci aici?

-Sht, să nu te audă vecinii.

-Nu-mi pasă, pleacă imediat de aici.

-Doar ce am ajuns. Doar nu credeai că m-am chinuit să urc până aici doar ca să mă dai tu afară.

-Ce faci aici?

-Nu se vede? Și ce naiba faci cu lampa aia?

"Mă uit la lampa pe care încă o ţineam strâns în mână. Probabil dacă nu era așa târziu ,aș fi zbierat și m-ar fi auzit toţi. Așa prefer să zbier în tăcere.Da, să zbier în tăcere. "

-Te lovesc pe tine dacă nu pleci o dată.

-Hei, hei, hei. Ușor cu lampa aia.

-Ai idee că putea să te vadă oricine? Nu de alta, dar îmi e că tot eu trebuie să te scot de la poliție după.

-De unde știi că nu m-a văzut cineva?.

-Poftim?

-Glumesc.

-Deci nu mi-ai spus ce vrei.

-Să te răpesc.

-Ce?

-Doar sunt un hoţ, nu?

"Îmi ridic ambele sprâncene și las lampa jos. Vrea să mă răpească? Oh, acum unde ar putea să mă ducă? Ultima dată când m-a răpit  ,m-a adus acasă. Acum unde ar putea să mă mai ducă, dacă deja sunt acasă? Sau bine, suntem, pentru că idiotul e și el aici. "

-Deci vii?

-Tu așa mă răpești? Mă întrebi dacă vreau să vin cu tine?

-Ah, am zis să nu fiu nesimțit și să te iau pe sus.

"Mă ia pe sus și mă duce aproape de geam. Jos, sub balcon, este un magazin, deci e simplu să  te urci până la mine pe balcon, dar totuși vrea să sară cu mine în brațe? Nu avem cum, chiar dacă este o distanță mică de la balcon la magazin. "

-Stai. Ce dracu' ai de gând să faci? Nu poţi să sari cu mine în brațe.

-Și dacă am?

-Dacă o să mor o să fie vina ta și o să te bântui toată viața că nu m-ai lăsat să dorm liniștită.
-Nu-mi pasă, murim amândoi atunci. Și o să ne petrecem tot timpul împreună și o să fim două fantome fericite care...

-Stai, stai, stai. Visezi cam mult. Acum lasă-mă jos, o să sar singură.

"M-a lăsat jos. Mă gândeam cum să fug, de fapt, m-am pregătit să fug, dar m-a prins. Mi-am dat ochii peste cap și am oftat. Nu a fost așa greu să sar, ţinând cont că făceam asta mai mereu, mai ales că eram antrenată de când eram mică și voiam să mă duc la locul meu ca să mă întâlnesc cu... fraierul ăsta. "