yes but no

Capitolul 22

-Te-ai apucat de fumat iar?

-Da, dar nu ce fumam înainte.

-Nici astea nu-ţi fac bine.

"Mă uitam la el cum își aprinde ţigara. Mă mir cum vântul puternic nu-i stingea focul. Eu încă stăteam acolo, în locul unde am stat îmbrățișaţi acum câteva minute și doar mă uitam la el."

-Tu nu erai așa. Încă nu mi-ai zis ce s-a întâmplat cu tine. Nu mi-ai zis care a fost motivul pentru care te-ai apucat de toate chestiile astea. Știi că te distrugi singur ,nu?

-De când mi-a futut inima.

"Nu mă așteptam să îmi dea un asemenea răspuns... Voiam să zic ceva dar am reușit doar să scot un mic oftat și să îmi las privirea în jos. "

-Îmi... îmi pare rău.

-E ok, stai liniștită. Nu trebuie să-ţi para. Indiferenţa ei probabil mă atrage cel mai mult la ea. Sau bine, faptul că vrea să para indiferentă.

-De unde știi că nu e?

-O cunosc prea bine.

-Și ea? Știe că o iubești?

-I-am zis asta de nenumărate ori, dar mereu mă întreabă dacă am pățit ceva sau pur și simplu schimbă subiectul. Sau poate nici ea nu vrea să accepte asta. Să accepte faptul că o iubesc. Se spune că iubirea e oarbă, dar nici ea nu vrea să-și dea seama de sentimentele mele. Sau sentimentele ei.

-Ca mine?

-Bingo.

-Mă simt mai bine că nu sunt singura care experimentează sentimentele astea.

"Se ridică și mai ia o gura mare din ţigară, expirând fumul care se pierde încet. Nu înțeleg de ce s-a ridicat așa brusc și s-a enervat .Am zis ceva greșit? Nu, nu cred. Am zis doar că mă simt bine că nu sunt singura confuză și ciudată și... "

-Și? El ce face?

"Mă întreabă luând un ultim fum. "

-El?

-El.

-El, ăhm.. De ce mă întrebi de el?

-Pentru că pentru tine contează el.

-Dar pentru el eu nu contez.

-De unde știi asta?

-Știu.

-Ai vreo dovadă că nu contezi pentru el?

-Am mai multe.

-Să aud..

-În primul rând, cine s-ar uita la una ca mine? Și în al doilea rând, o iubește...

-De ce zici asta?

-Pentru că sunt o ciudată. Nu știu să exprim sentimentele, nu știu să iubesc și iubesc în felul meu. De ce m-ar suporta în primul rând? Cine ar iubi o persoană ca mine? Uită-te la mine. Rănesc oamenii fără să vreau. Îi îndepărtez pe cei la care ţin cel mai mult de mine. Rănesc, rănesc, rănesc. Mă simt vinovată pentru că fac asta. Dar nu arăt niciodată. Sunt copilăroasă, dar și matură în același timp. Sunt super orgolioasă și încăpățânată. Nu cred că o să se găsească cineva care să-mi accepte mie toate mofturile și prostiile care evident sunt doar în capul meu.

-Dacă găsești unul să te iubească, acceptă.

-Ea te iubește pe tine?

-Crezi că atâta timp cât îmi vorbește de un el și e indiferentă și practic mă respinge mai mereu, m-ar iubi?

-Nu știu...

-Nici eu nu știu...

-Suntem amândoi în aceiași situație, yay.

-Suntem amândoi aici, deci nu cred că mai contează atât de mult asta. Hai să ne bucurăm de moment.