yes but no

Capitolul 18

17 Octombrie

" Aproape au trecut 2 săptămâni de când s-a întâmplat seara aia minunată. 2 săptămâni fără o zi ,mai exact. De atunci nu am mai vorbit deloc. Nici măcar nu s-a deranjat să trimită un amărât de mesaj. Dar e ok. Nu sunt supărată sau ceva, doar că speram totuși să... să nimic. Azi o să mă duc la locul meu. Nici acolo n-am mai fost de la cele întâmplate și sincer chiar mi-e dor de locul ăla. Și speri să-l găsești pe el acolo. Ba nu. Ba da. Mai lasă-mă. "

-Unde te duci?

"Îi aud glasul strigând în urma mea. Mă prefac că nu l-am auzit și merg mai departe. "

-Te provoc să te oprești.

"Mă întorc brusc și mă uit fix la el. "

-Ce?

-M-ai auzit.

"Mă întorc și îmi continui drumul. "

-E rândul tău acum.

-E rândul meu să ce?

"Spun întorcându-mă iar. Poate nu era momentul să ne certăm iar, dar totuși, prefer să mă cert cu el decât să nu vorbim deloc. "

-Să-mi dai provocare.

-A, da?

-Da.

-Te provoc să te duci lângă oamenii ăia și să le iei mâncarea.

-Pf. Vrei să le stric oamenilor distracţia? Altceva n-ai găsit?

"Dau din umeri și aștept să facă provocarea. "

-Bine, mă duc.

"Îl văd cum se duce spre ei. Deși era cam departe distanța ca să aud ce îi spune, îmi pot da seama din reacțiile oamenilor că îl înjură. Of, acum sincer îmi pare rău că din cauza mea, oamenii de acolo nu mai pot mânca liniștiţi în natură. Dar trebuia să-i dau o provocare, nu? Și altceva n-am găsit pe moment. "

-Fericită acum?

"Încep să râd. Avea pete de roșii pe tricoul lui alb și frunze prin păr. Ok, deci pe lângă faptul că bătrâneii l-au înjurat, l-au și bătut cu roșii? Ok, asta părea puțin ciudat, dar pe mine chiar mă amuza. "

-Foarte.

"Îi răspund într-un final râzând. "

-Rândul meu.

"Spune foarte mândru. Sper totuși să nu mai aibă idei geniale, cum ar fi să mă omor sau ceva. "

-Îmi spui azi sau trebuie să mai aștept încă 1000 de ani?

-Cineva e nerăbdătoare ?

"Se apropie de mine și eu mă dau cu un pas în spate. Nu pentru că îmi era frică de el sau ceva de genul, dar era plin de roșii și nu cred că era cazul să vină așa aproape. "

-Te provoc să îmi spui adevărul.

-Ce adevăr?

-De ce te comporți cu oamenii atât de diferit?

-Adică?

-Adică, vreau să spun că, ești bună cu toată lumea. De ce?

-Nu neapărat. Sunt exact așa cum mă tratezi tu. Dacă ești bun cu mine, sunt și eu cu tine. Dacă ești indiferent, sunt și eu. Înțelegi?

-Dacă te iubesc, o faci și tu?

-Poftim?

-Stai liniștită ,voiam doar să văd cum reacționezi. Hai acasă.

"Și m-a luat de mână ,râzând. De ce râdea? Tocmai mi-a zis că mă iubește într-un mod subtil? Nu. N-a făcut-o. Cu o zii în urmă tocmai voia să mă omor și acum îmi spune că mă iubește? Nu are cum. Și sinceră să fiu, dacă era pe bune întrebarea aia, ceea ce nu a fost, nu știam ce să răspund. Ohhh, haidee, știai. Știi că îl iubești. Îl urăsc. Îl urăsc pentru că e singurul la care mi s-a întâmplat asta. "