19 Octombrie
"Mă trezesc în sfârșit în patul meu moale și sincer? Habar n-am când am ajuns aici. Sau doar am visat? Nimic din toate alea nu s-a întâmplat? Îmi verific telefonul și îl arunc înapoi în pat. Am dormit prea mult ,îmi spun în minte și mă dau jos din pat. Papucii, fraiero. Mă uit sub pat, poate cumva au intrat acolo, dar nici urmă de ei. Ultima oară îi aveam... dar dacă am visat nu e posibil. Îmi fac un duș și plec .Aveam de gând să mă duc să citesc, în liniște, sper ,la locul meu. "
-Nu crezi că e prea frig să ieși ?
"Mă întorc imediat, auzindu-l din depărtare. Probabil avea să-mi ghicească gândurile și zău, asta îmi trebuia. Nu de alta, dar nu voiam să intre cineva în mintea mea și să vadă un dezastru total aici, oricum nu m-ar fi înțeles nici așa. Doar îi zâmbesc și aștept să vină lângă mine. "
-E frig. Nu ţi-e frig?
"Încep să râd .Sufla ușurat că în sfârșit m-a prins din urmă. Îmi plăcea felul în care încerca să mențină o conversație cu mine sau felul în care încerca să deschidă o conversație cu mine. Uneori, în unele zile, nu era punctul meu forte conversațiile și asta clar nu era una din zilele mele bune. "
-Să înțeleg că ai înghețat atât de tare încât nu mai poți să vorbești?
"Era așa drăguț cum pur și simplu încerca. Poate ar fi trebuit să-i răspund, dar nu, îmi plăcea să se chinuie puțin. "
-Ok. Nu vorbești. Bifat. Presupun că nici nu te miști, bine, exclud picioarele pentru că practic cu ele mergi.Bifat și asta.
-Bifează acolo că ești și fraier.
-Ha! Deci vorbești.
"Îmi dau ochii peste cap și măresc pasul. Era să cad de vreo 2 ori, dar nu-mi păsa, trebuia să ajung cât mai repede acolo. Și voiam să văd ceva. Voiam să văd dacă încă mai este acolo după atâta timp. "
-Taci și mergi.
"Îi zic într-un final în care mă tot avertiza să am grijă să nu cad. Devenise chiar stresant să mă tot împiedic mereu. Sunt o împiedicată, știu. "
-"Taci și mergi."
"Mă imita și încerca să 'încălzească' atmosfera. Ajunși acolo, m-am dus lângă pomul meu, la care de mică, obișnuiam să mă caţăr mai întâi pe bancă, ca să pot ajunge la prima floare din el. Niciodată nu mi-am dat seama ce specie e acest pom, era ceva diferit din tot parcul. "
-Mai știi când eram mici și încercăm să iau floarea?
-Și cădeai mereu și îmi ziceai ca eu să stau jos ca să te prind? Da.
-Și după o luam și numărăm câte petale are.
-Și tot îmi ziceai că la ultima petală, este ultima suflare a floarei.
-Ai idee dacă cutiile ascunse de noi mai sunt încă acolo?
-Cutiile? Adică vrei să săpăm?
"Ridic din umeri indiferentă. Normal că voiam, fraiere, doar nu te întrebam degeaba. Mă ridic pe banca și încerc să ajung la prima creangă din pomul dezgolit, fără frunze, fără flori, fără nimic. "
-De ce vrei neapărat să vezi dacă mai sunt cutiile acolo?
"Dau iar indiferentă din umeri și sar de pe bancă. Mă apropii de rădăcinile bătrâne ale copacului și încerc să-mi amintesc unde am îngropat cutia. Se vedea cât de vechi este acest copac, probabil din cauza asta avea în fiecare an doar o floare. Mă întreb dacă așa a avut mereu. "
-Când mi-ai dat cutia aia, mi-ai spus să pun și floarea acolo. Mirosea frumos. Mereu copacul ăsta - și arăt spre el - a făcut doar o floare. Era prima și ultima floare. La sfârșit cădea și puteai să juri că a fost doar o simplă frunză. Dar nu era așa. Ea era o floare.
-Când am venit aici prima oară și ai descoperit asta, nu te-am crezut.
-Cum nu m-ai crezut nici când ţi-am zis că vreau să îngrop cutii și tu m-ai făcut nebună.
-Nu că nu ești. Și apropo,atunci când ţi-am îngropat cutia ta, ţi-am lăsat și un mesaj în ea. Probabil ar fi timpul să le deschidem.
"Îmi ridic sprâncenele și eram oarecum uimită de ceea ce până acum nu-mi spusese, dar preferam să par indiferentă decât să mă bucur fără a știi dacă nu mă minte sau ceva. "
-Bine. Atunci, te provoc să mă ajuți să le dezgropăm.
-Ai idee că prin parc sunt paznici și pot să ne amendeze oricând?
-Când eram mici nu ne păsa de "paznici" și făceam ce voiam.
-Pentru că nu conștientizam.
-Probabil asta ar trebui să facem și noi.
-Diseară ne întâlnim aici. La 22. Îți dau mesaj când sunt aici.
CITEȘTI
yes but no
Short Story"Nu știu. Nu știu dacă trebuie să renunț sau nu. Nu știu ce e cu mine. Nu știu dacă iubesc sau nu. Da, dar nu... Nu vreau să-l pierd. " "Am realizat că m-am îndrăgostit de tine datorită indiferenței tale. Datorită ţie, pentru că îţi ascundeai senti...