yes but no

Capitolul 4

17 August

-Hei.

-Mă bucur că de data asta nu ai mai venit prin spate ca să mă sperii iar.

-Nu vreau să faci infart,așa că am ales să vin prin față.

-Fraiere...

"Râdeam deși nu aveam de ce.Probabil râdeam de mine,râdeam de cât de dusă de val sunt uneori și se ce prostii scot pe gură.Râdeam pentru că deși îl făcusem fraier ,el chiar era și deși încercam eu să-mi ascund atât sentimentele,ieșeau la suprafață."

-Ia uite...

"Mă uit în direcția pe care mi-o arată .Erau 2 copii.2 copii care nu aveau mai mult de 14 ani. Un băiat și o fată.Pe o bancă.Fata avea un trandafir așezat lângă ea.Băiatul o sorbea din priviri,ea fiind cu fața spre trandafir,analizându-l.Se vedea cât de fericită era.Pentru un moment,m-am bucurat să văd cum istoria se repetă,dar totuși speram ca la ei să fie altfel.Mă vedeam pe mine acolo și știu cât de fericită era.Probabil așa arătam și eu în ochii oamenilor,probabil atât de fericită eram și eu atunci.Sau bine,poate chiar mai mult."

-E încăpățânată la fel ca tine.

"Pentru o secundă am fost cuprinsă în gândurile mele,uitând de cei 2 copii.Deja se certau.Fata se ridica de pe bancă,lăsând trandafirul acolo.Băiatul o striga și fugea după ea până o prinse de mână.În colțul ochilor simțeam deja cum lacrimile își făceau simțită prezența.Dar nu,nu m-am apucat să plâng,plânsul era doar pentru cei slabi,de la cei mai buni am învățat asta.Bine,sau pot să spun că am învățat asta de la fraierul care stă acum lângă mine."

-Nu pot să-i las să se certe.

"Am început să fug spre banca respectivă.Trandafirul era acolo,așa că l-am luat.M-am îndreptat spre ei și i-am întins tramdafirul fetei.Era plânsă,din cauza certei de mai devreme.Dar tot superbă era,chiar și așa."

-Nu-l lăsa acolo.O să regreți după.Crede-mă!

"Vedeam cum atenția era asupra mea.Ei nu se mai certau,se uitau uimiți spre mine.Am zâmbit și i-am întins iar trandafirul.Măcar dacă eu am făcut o greșeală de care știam că sunt și eu vinovată,măcar altcineva să n-o repete și să-i pară rău după."

-Știi,credeam că iar o să fugi și o să mă lași aici.

-Da,am fugit ca să nu facă o greșeală.

"Zâmbesc și mă așez pe bancă. Mă simțeam bine,știind că am putut să fac ceva și am putut să-i împac."

-N-ai vrut ca ei să se certe,dar atunci când ne certăm noi nu-ți pasă.

-Poftim?

-Măcar pe ei i-ai împăcat dacă pe noi n-are cine.

-Stai ce...cum adică nu-mi pasă?

-Pur și simplu.

-Că ție îți pasă enorm de mult! Și știi ceva? Da,chiar nu-mi pasă,niciodată nu mi-a păsat!Du-te dracu! Și nu mă mai cauta!

"Am plecat.Am încercat din greu să mă abțin să nu țip de la atâția nervi.Cum poate starea mea să fie schimbată așa brusc? Cum poate ca el să depindă de statea mea?Nu voiam să-l mai văd.Nu atunci.Acum sper din tot sufletul să nu-mi mai pese.Oh,eu sunt aia nepăsătoare care de fapt încearcă să-și ascundă sentimentele din cauză că știu că sunt ușor de rănit.Și tot mie nu-mi pasă..."

22 August

"Îl văd.E acolo.E acolo și se plimbă agitat,parcă așteaptă pe cineva.Ce se întâmplă?De ce zilele astea m-a ignorat iar?Oh,da,probabil o luăm de la capăt.Dar ce face?Oare s-a întâmplat ceva?E bine?M-am decis să mă ridic de pe bancă și să mă duc să văd.Pe cine așteaptă?Privirile noastre s-au întâlnit.Pentru o secundă,am crezut că o să se bucure că mă vede,așa cum o fac eu,chiar dacă nu arăt chestia asta.A lăsat capul în jos și a plecat.Pur și simplu s-a întors și a plecat..."