yes but no

Capitolul 24

"Încă aștept mesajul ăla de fucking un sfert de oră. Oare a uitat? Mă plimb agitată prin cameră cu telefonul în mână. O să sar probabil iar pe geam, nu vreau să mă audă ai mei plecând la ora asta. Nu știu dacă m-ar lăsa, dar ţinând cont ce ger este afară, cu siguranță mi-ar interzice să nu ies ca să nu răcesc. "

"Hai. " -primit 22:18

"În sfârșit. Am crezut că ai uitat. " -trimis 22:18

"Deschid ușor geamul, inhalând parcă aerul rece. Mă strecor afară din casă, regretând faptul că nu mi-am luat ceva mai gros pe mine. Nu mă mai gândesc mult și îi dau mesaj. "

"Am plecat. " -trimis 22:25

"E super întuneric și nu e nimeni. Deși nu e o oră foarte târzie, din cauza frigului toată lumea e în casă. Adică serios acum. Cine s-ar mai duce în parc pe frigul ăsta la ora asta? Intru în parc și mă îndrept spre locul nostru. Stătea pe bancă și se uita în telefon. "

-Am crezut că ai înghețat pe drum.

-Haha. Ce naiba faci cu roaba aia?

"Da, avea o roabă. Ce naiba făcea cu ea habar n-am. Doar nu puneam pământul în roabă după. Ce nebun ar aduce o roabă cu el? Nu, el clar nu e sănătos. "

-O să vezi la sfârșit.

-Se pare că repetăm vremurile.

"Și mă pun lângă copac. Așteptam să zică ceva, dar am început să căutăm și să 'dezgropăm ' comorile noastre. Eram curioasă ce 'scrisoare' mi-a pus în cutie fără să știu, aflând asta în nici 24 de ore. Dar într-un fel nu voiam, pentru că dacă aveam să găsim și cutia lui, eram moartă. Niciodată nu i-am arătat ce am pus acolo."

-Când ne-am făcut cutiile astea, am zis că dacă vreodată o să ne certăm sau pur și simplu n-o să mai vorbim, o să venim să le dezgropăm. Nu ne-am gândit că o să facem asta amândoi.

-Mă gândeam într-un timp să fac asta singură. Dar voiam să fac asta cu tine, oarecum...

-De ce?

-Nu știu.

-Asta este?

"Îmi întinde o cutie. Era plină de pământ și scria ceva pe ea. Nu eram sigură dacă era cutia lui sau a mea. Am luat-o și am încercat să o scutur ușor de pământ. "

-Mai trebuie să fie una.

-Cât timp el căuta eu rămăsesem acolo, cu acea cutie în mână, uitându-mă la ea. Îmi era teamă de ce se afla în ea, chiar dacă știam oarecum. "

-Știi ce e ciudat? Cum timpul a trecut dar cutiile au rămas încă acolo.

-Cum rămân și amintirile.

"A spus apoi s-a pus iar pe treabă, căutând și cutia cealaltă. "