yes but no

Capitolul 2

2 August

-Știi ce e mâine?

-Ce?

-Nimic,las-o baltă.

-Drăguț din partea ta că ți-ai amintit.

-N-aș avea cum să uit oricum.

-Ce repede a trecut.

-Și ce mult ne-am schimbat.Bine,poate doar tu.Eu tot aia proastă am rămas.

-Sunt la fel cum mă știi.Și încetează să te mai faci așa!

-Da,la fel,dar totuși altfel.

-Țin să te contrazic.

-Țin să-mi mențin părerea.

-Putem continua așa până mâine.

"Nu m-aș supăra dacă m-ai ține de vorbă atât."

-Probabil te-ai plictisi.

-Probabil m-ai gonii iar.

"Sau probabil ai pleca singur,oricum nu văd de ce ți-ar păsa."

-Posibil.Acum,dacă îmi dai voie,am niște cumpărături de făcut.

3 August

-La mulți ani.

-N-ai uitat?

-Tocmai ieri mi-ai adus aminte de asta.

-Dacă nu-ți aduceam aminte uitai,nu?

"Nu știu de ce am întrebat asta,este evident că uita.Dacă nu-i mai pasă,de ce nu mă lasă în pace?De ce continuă să se țină după mine,chiar dacă eu încă sunt supărată pe el?"

-Nu,nu uitam.

-De fapt,mai devreme mi-ai spus într-um mod indirect că dacă nu-ți aminteam eu,tu nu știai.

-Crezi ce vrei.

-Cred ce vreau.

-Poți să nu te mai comporți ca un copil?

-Poftim?

-Poți să nu mai fii atât de încăpățânată?

-Nu știu care din noi este.

"L-am văzut cum pleca...cum se îndepărta ușor...Probabil acum a înțeles că nu are de ce să-și mai piardă timpul cu mine.Chiar dacă nu vreau să recunosc lucrul ăsta față de mine,mi-e dor de el.Mi-e fucking dor de el,dar m-am obișnuit.M-am obișnuit cu absența lui."

8 August

-Azi am făcut o lună.

-De când ce?

-Nu te face că nu știi.

-Ah,da.Mă bucur că te-ai certat cu Andrei,poate așa ți-ai dat și tu seama cât de prost ai fost.

-Dacă era un prieten adevărat,m-ar fii lăsat să fac ce îmi place.

-Greșit.Andrei îți este un prieten adevărat,tocmai din cauza asta s-a supărat pe tine,pentru că știe ce este și ce nu bine pentru tine.

"Îl susțin pe Andrei,măcar pe el să-l asculte."

-Da,dar nu...

-Mă bucur că măcar el a rămas ăla neschimbat.Măcar lui încă îi mai pasă și știe să facă legătura dintre bine sau rău.

-Crezi că mie nu-mi pasă?Îmi pasă,dar nu de tot.

-Dacă ți-ar fii păsat,ai ține cont de ce zice Andrei.

"Și de ce zic eu..."

-Tocmai din cauza asta m-am lăsat.Nu vreau să-l pierd și pe el,cum i-am pierdut pe ceilalți.E fratele meu din altă mamă,el mă știe cel mai bine,nu o să-l las pentru nimic.

-Văd că despre el nu ți-ai schimbat părerea.

"Telefonul tău începe să sune și îmi faci semn că trebuie să pleci.Dau din cap și îți zâmbesc scurt.Privesc în urma ta și mă tot gândesc la ultimele noastre conversații ,din ultimele zile.Acum 2 luni parcă uitase de mine iar acum?Acum se întoarce ca și cum nimic nu s-ar fii întâmplat."