yes but no

Capitolul 25

-Am găsit-o!

"O ridică în sus să o văd.Mă duc bucuroasă să o iau. "

-Ți-aș sării în brațe acum,dar ești murdar și mna,înțelegi tu.

"Mă întorc spre bancă cu acele micuțe cutii în mână.Simt două mâini cum îmi înconjoară talia și mă ridică în sus."

-Ce faci?

"Îl întreb râzând apoi încercând să par nervoasă pentru că tocmai ce mă murdărise.Și nu era vorba de asta,dar doar ce îmi cumpărasem hanoracul ăsta și îmi plăcea enorm."

-Bine,tu?

-Nu,te întreb ce faci,adică ce faci.

-Păi fac foarte bine,tu ce faci?

-Pf.Te urăsc.

-Și eu.

-Du-te dracu.

-Nu mi-ai mai zis demult asta.

-Așa și?

-Așa și ce?

-Nimic.

"Îmi dau ochii peste cap,lăsându-mă ușor jos. Ne-am așezat pe bancă și pur și simplu ne uitam ba unul la altul,ba la cutiile din fața noastră."

-Ai de gând să le deschidem?

-Nu știu.

-De ce nu știi?

-Dacă nu mai sunt acolo?

-Ce să fie?

-O să vezi.

"Iau ambele cutii în brațe și le analizez."

-Deci pe care o deschidem prima?

-Pe care vrei.

-Asta?

-Asta!

-Crezi că e cutia mea sau a ta?

-Sper că a mea.

"Îi zâmbesc și încep să deschid încet cutia. Rămân surprinsă că cele 2 jucării încă au rămas acolo și încă sunt întregi. "

-Jucăria mea...

-Yup.

-N-am ...n-am mai găsit-o de ceva timp.De ce le-ai pus aici?

-Mai știi promisiunea făcută? Ei bine,probabil pare un lucru prostesc dar, atunci când am găsit aceste două inimi lângă lac ,mi-ai întins o inimă și mi-ai spus că una o să rămână la mine. Pe cealaltă ai păstrat-o tu și te-am întrebat de ce ai păstrat-o tocmai tu pe cea care era ruptă ,dar totuși încă în stare ok.

-Apoi ți-am zis că inima ruptă mă reprezintă pe mine,iar cealaltă, inimă întreagă care nu avea nimic,pe tine.

-Exact.Mi-ai spus că nu vrei să ajungă și a mea așa și că o să încerci să faci absolut tot ca să mi-o salvezi mereu.

-Da,pentru că,nu vreau ca din cauza cuiva să suferi. Plus că te reprezintă mult mai mult de atât. E fragilă și neatinsă. E cea mai frumoasă inimă de pluș pe care am văzut-o vreodată. Deși e simplă și nu e cine știe ce, are farmecul ei. Fiecare inimă are farmecul ei,dar asta e altceva.

"Îmi las capul în jos și continui."

-Știi,îmi pare rău...

-Pentru?

-Că ți-am "furat" jucăria.

-Mi-ai furat-o demult deja.Și nu doar pe asta.

-Adică eu doar am vrut...am vrut ca ambele inimi ale noastre care bineînțeles sunt de pluș,găsite întâmplător,să rămână împreună undeva îngropate adânc chiar dacă celelalte inimi o să se despartă cândva. Nu știu dacă m-am formulat bine,dar cert este că deși nu ne-am mai vorbit inimile astea două au rămas încă acolo.

-Asta s-a întâmplat defapt.

-Adică?

-Adică mă evitai ,dar totuși încă erai acolo. Eu încă eram rănit,dar totuși încă rezistam .

-Au rămas la fel.

-La fel cum erau și înainte.Știi ce înseamna asta?

-Ce?

-Trebuie să ne uităm și în cealaltă cutie ca să înțelegi mai bine.