Am mârâit exasperata si mi-am dat seama ca oricine ma suna atat de insistent nu se va oprii prea curand .
M-am rostogolit prin pat , incalcindu-ma în patură si ajungand Intr-un final la telefon.
Am oftat cand mi-am dat seama ca nu cunosc numarul si am raspuns nervoasa.
- Ce ?
- Ayda ? , intreaba o voce tremurandă.
- Alice ? S-a intamplat ceva ?
- Eu ..am facut o prostie si..ma gandeam că mă poți ajuta.
- Ce s-a întamplat ?
- Eram la spital si a venit Vince. A inceput sa imi spună tot felul de lucruri si eu m-am enervat si ..
- Si ? Am insistat .
- L-am injunghiat !
Am ramas cu telefonul la ureche si cu gura larg cascată. M-am ridicat din pat si m-am asezat la marginea acestuia.
- Ce ai facut ? am soptit inca sperând ca nu am auzit bine.
- Imi pare atat de rau , a inceput sa planga . Nu mi-am dat seama ce fac doar in momentul in care l-am vazut cazand la pamant. Dar era prea tarziu.
- Unde esti acum ?
- Sunt la un hotel .
- Politia probabil e deja pe urmele tale , am presupus.
- Nu vreau sa ajung la inchisoare Ayda , incepu iar la plangă.
- Uite cum facem . Tu linisteste-te si da-mi adresa hotelului. Eu merg la tine si ne gandim ce facem , ok ?
- Bine , suspină şi inchise.
Of , Alice ! Acum cum naiba te mai scoți si din asta.
Telefonul meu a vibrat si asta trebuia sa fie adresa hotelului.
M-am ridicat din pat , mi-am luat pe mine un hanorac negru si o pereche de blugi de aceasi culoare si am coborat jos .
- Unde pleci ? ma intreaba mama care se afla in bucatarie.
- Nu e treaba ta , am marait.
- Ayda , nu iti permit sa vorbesti asa cu mine ! tipa nervoasa.
- Nici eu nu ti-am permis sa profiti de faptul ca sunt amnezica si sa imi schimbi poveastea vietii , dar totusi ai facut-o , am comentat iesind pe usa si am auzit-o rabufnind in spatele meu.
Am urcat in masina mea si am pornit spre hotelul indicat de Alice.
Cand am ajuns am coborat din masina si m-am indreptat spre receptie.
- Buna ziua , am salutat politicos. Camera lui Alice Smith ?
- Camera 214 , imi raspunde receptionera , care era o fata inaltă , cu un corp de fotomodel si un par auriu , stralucitor.
Am murmurat un multumesc si am urcat spre camera indicata . Am batut la usa si Alice imi deschise. Avea fata plina de lacrimi uscate si ochii pufosi din cauza plansului. Nu am vazut-o niciodata pe Alice in aceasta ipostaza.
- Intra , imi face semn sa intru in camera. Am ascultat-o si am intrat asezandu-ma pe patul dublu care ocupa o mare parte din camera.
- Esti sigura ca politia stie ca tu l-ai ..stii tu. Nu exista nici o posibilitate sa facem in asa fel incat sa se creadă ca te-ai speriat cand alt cineva l-a injunghiat si ai fugit de acolo ?
- Am lasat cuțitul care mai mult ca sigur imi poarta amprentele si o scrisoare.
Am oftat. Dar totusi mai exista o posibilitate.
