- Ayda , ce faci ? mă întreabă Alice privindu-ma nedumerită cum imi analizez medalionul. Am vrut sa ii spun dar apoi am decis ca e mai bine sa tin tot ce am dedus pentru mine pana nu sunt absolut sigură .
- Nimic , mi sa parut ca l-am pierdut , am zambit stresată , punandu-mi medalionul la loc , in jurul gatului.
- Deci , ai vreo idee despre cine ar putea să trimită aceste scrisori anonime ?
- Nu , am negat repede , bagand cele doua scrisori sub salteaua patului meu.
- Nu s-ar intampla nimic dacă s-ar afla asta oricum ! Vrea doar sa ne sperie ! Faptasul isi ispaveste deja pedeapsa , gesticuleaza aratand spre ea . In cel mai rau caz , sau defapt bun , te-ar scoate de aici.
Şi brusc mi-a picat fisa. Alice avea dreptate , nu poate sa fie ăsta subiectul la care se refera autorul scrisorilor. Alt ceva s-a intamplat acum 5 luni ! Dar ce ?
- Ai dreptate , m-am grabit sa o aprob. Alice , ce naiba s-a intamplat acum 5 luni ?
- Nu ştiu să se fi intamplat nimic inafara de faptul ca am ajuns la inchisoare si ca mi-am pierdut copilul , pufneste enervantă .
In aceste 5 luni petrecute In penitenciar Alice a reusit sa accepte pierderea copilului , si reuseste sa vorbeasca foarte usor despre acest subiect .
- Poate e ceva legat de băieți , am presupus eu .
- Şi atunci de ce ne-ar trimite noua scrisorile ? Asta nu are nici un sens Ayda !
- În orice caz , trebuie sa discutam cu baietii .
Alice m-a aprobat si am parasit celula , mergand la telefonul deținuților.
Am format numărul lui Mike si după trei tonuri a raspuns.
- Alo ?
- Mike !
- Ayda ? S-a întâmplat ceva ?
- Mike , Adam e acolo ?
- Da , stai puțin ! Adam , miscă-te aici că te cauta cineva.
După încă cateva secunde , am putut să ii aud vocea lui Adam.
- Ayda ? întreaba surprins.
- Adam , vreau să te întreb ceva. Acum cinci luni..ce s-a întâmplat ?
- Poftim ? Cum adica ce s-a întamplat ? Nu înțeleg la ce te referi .
- Spune-mi doar ce s-a întâmplat !
- În legatura cu voi..adica tu si Alice..
- Nu ! Nu în legatura cu noi. Voi..ati facut ceva acum cinci luni ?
- Nu am facut nimic , de ce ? S-a întâmplat ceva ?
- Nu , am vrut doar să..adică las-o baltă. Imi pare rau ca v-am deranjat ! , m-am scuzat repede si am închis telefonul.
- Ce a spus ? sare Alice .
- Parea confuz , nu sti- , sunetul telefonului mi-a intrerupt explicatia.
Am luat receptorul in mana si l-am dus la ureche.
- Ayda , venim acolo ! a spus vocea nervoasa a lui Adam si apoi mi-a inchis. Am pus receptorul la loc iar Alice m-a privit confuza din nou.
- Baietii vin aici.
- De ce ?
- Nu stiu , mi-am scuturat capul , dar vreau sa aflu ce naiba s-a intamplat acum cinci luni.
Am mers inapoi in curte , asteptandu-i pe baieti. Alice s-a asezat la o masă iar eu m-am apropiat de gard , facandu-i semn cu mana lui Tom sa se apropie.
- Ce s-a intamplat pustoaico ? ma Intreaba cu o urma de ingrijorare pe față.
Am stat puțin uitandu-ma in pamant si intrebandu-ma daca ar trebuii sa ii spun despre scrisori. Ce as putea sa ii zic ? Hey Tom , stii primesc niste scrisori de la un anume F , care sustine ca stie ce s-a intamplat acum cinci luni dar adevarul este ca nici eu nu stiu ce s-a intamplat acum cinci luni , tu ce mai faci ?
- Doar...simțeam nevoia sa vorbesc cu cineva.
- Ai pățit ceva ?
- Se intampla atatea chestii ciudate , mi-am dat ochii peste cap pufnind usor. Ma simt urmarită , de parca cineva ar putea sa vada tot ce fac , in orice secunda . Simt ca nu pot sa am intimitate .
- Pai , cam asa se intampla. In locuri ca astea esti urmarit mereu.
- Da , dar nu urmarita in felul ala. Ca si cum belelele s-ar tine scai de mine.
Tom sa surprinde incepand sa rada.
- Esti un copil bun Ayda , vei scapa de aici si iti vei face o familie frumoasa care sa te merite. Vei avea copiii si vei fi fericita. Si bineînțeles ca le vei povestii si despre inteleptul unchi Tom , se stramba amuzant.
Am ras , aproband din cap.
- Voi avea o familie nu-i asa ?
- Normal prostuțo .
- Ayda ! mi am rasucit capul si am vazut-o pe Alice facandu-mi semn sa intru in cladire. Probabil ajunsesera baietii. Mi-am luat la revedere de la Tom si am pornit pe urmele prietenei mele , ajungand-o din urmă.
Am mers in linişte pana in sala de intalniri , si cand usa s-a deschis am vazut cele 3 chipuri familiare analizandu-ne atente. Adam , Mike si Ty. Am zambit fara sa vreau. Alice a inceput fuga spre ei , sarindu-i in brate la Ty , si lungindu-se sa il imbratiseze si pe Mike. Se pare ca pana la urma inchisoarea nu a schimbat-o chiar atat de mult. Adam veni spre mine , si fața lui nu imi exprima nimic. A stat putin in fata mea , privindu-ma si apoi palma sa s-a ridicat facand contact cu fața mea. Am icnit si mi-am intors capul intr-o parte dar buzele sale le-au capturat pe ale mele incepand un sarut plin de furie si pasiune. Cand mi-am revenit l-am impins cu palmele si am strigat.
- Ce naiba ?
- Nici sa nu indraznesti sa ma iei pe mine cu ce naiba . De ce mi-ai inchis telefonul. Si cum adica ce s-a intamplat acum cinci luni ? Am venit aici intr-un suflet speriat ca incepeti sa va pierdeti mintile , striga gesticuland spre mine si Alice.
- Ce naiba frate ? intervine Alice. Nici nu v-ati inchipuit prin ce am trecut . Am primit doua scrisori anonime in care spune ca stie ce s-a intamplat acum cinci luni .
- Si ce s-a intamplat acum cinci luni ? intervine si Mike.
- De unde vrei sa stim noi ? Evident nu se refera la faptul ca am intrat in inchisoare , deci altceva s-a intamplat !
- Stiu eu ce s-a intamplat , rasuna vocea lui Ty care era mai mult o soapta.
