După 5 luni
- Cioburi , rânji strecurând pe sub gardul electric o bucată spartă de sticlă.
- Mersi Tom , asta mă va ajuta să dorm liniştită la noapte , am zâmbit privindu-l direct în ochi.
- Nici o problemă pitico , dar ai grijă cu ală , spune indicand spre antebrațul meu. Nu ai vrea să se infecteze.
- Nu am cu ce să il acopăr , am răbufnit . Daca se infecteaza am o şansă sa scap de aici.
- Stii ce şansă ai avea sa scapi de aici ? intreaba ranjind . Oh nu , cunosc ranjetul acela sadic ..nu e de bine.
- La ce te gândeşti făcaturo ?
- Daca ai rămâne gravidă te-ar elibera conditionat , spune pastrandu-si ranjetul.
- Tâmpitule , am injurat ridicându-ma si indreptandu-ma spre masa la care statea Alice.
Cinci luni. Cinci luni în care atâtea s-au schimbat . Am aşteptat ..am aşteptat în fiecare seara , in fiecare zi , in fiecare minut al vietii mele ca ceva sa se întâmple , dar totul a fost în zadar. Nu a aparut niciun prinț pe un cal alb ca sa mă scoata din locul asta infect . Şi astfel m-am transformat.
Nu mai sunt fetita de alta data . Nu mai sunt fetita care am fost cand am pasit pentru prima data in acest penitenciar. Acum , pentru prima data in viata mea pot sa spun ca sunt femeie ! Sunt matură , sunt realistă , si sunt gata sa strivesc pe oricine imi stă in cale !
- Hey soro , nu te doare aia ? mă intreaba Alice cand m-am asezat langa ea .
- Nu incepe si tu , e doar un tatuaj !
- Da ..al câtelea e ăsta ?
Am stat putin sa analizez dar habar nu aveam.
- Probabil al şaselea , am raspuns totusi cu nonsalanță ridicandu-mi usor umerii.
Tatuajele mele erau mici , abia vizibile , facute de Smith , cea mai batrana femeie din acest penitenciar , condamată la 50 de ani pentru trafic de carne vie.
- A sunat Mike !
- Nu zău , am început să râd batjocoritor , si ce doreşte ?
- Vroia sa vada cum o mai ducem ..stii tu , chestii de astea .
- Şi tu ce I-ai spus ?
- I-am spus ca suntem bine .
- Stii ceva , cred că noi ne-am acomodat mai bine aici decat o făceau ei vreodata.
- Ayda ?
- Hmm ?
- Mă simt vinovată..
- Nu începe din nou ! am mârait ridicandu-ma fulgerător.
Scumpa mea prietena Alice tine sa imi reaminteasca in fiecare zi ca sunt aici pe nedrept. Dar stii ce am realizat ? Merit la fel de mult ca ea sa ma aflu aici ! Merit pentru ca am fost de acord sa o ajut sa scape de vină . Merit tot ceea ce traiesc azi . Pana la urma ,nu exista oameni nevinovati.
- Bine , scuze , stai jos ! Am auzit-o azi pe Sara vorbind cu Gabi de o anume evadare.
- I'auzi , s-a plictisit zâna cea bună de inchisoare ?
- E vorba că..
- Alice Smith si Ayda Mitchell !
- Ce ? m-am intors iritata catre gardianul care ne-a strigat numele.
- Ati sprimit doua scrisori.
Ne-am ridicat privindu-ne suspicioase dar l-am urmat pana in celula . Pe pat se aflau într-adevar doua plicuri albe .
M-am apropiat de patul meu si am luat plicul in mana , rasucindu-l pe toate partile.
- Probabil e de la băieți , presupune Alice facand acelasi lucru cu plicul ei.
- Uh , nu cred ca s-ar deranja ei atâta !
- Atunci , ce idee ai ?- Nu stiu geniule , poate putem să..deschidem plicurile .
Alice isi da ochii peste cap , gest pe care il face cand este exasperată. Imi intorc privirea spre plic si il deschid , curioasa sa aflu care este continutul acestuia.
- Ştiu ce s-a întâmplat...încep să citesc cuvintele formate din litere decupate si lipite uniform de hârtia neagră.
-Acum cinci luni ! termină Alice propozitia începuta de mine si intoarce hartia in asa fel incat sa vad si eu .
Ne-am holbat ca proastele la hartii , apoi una la alta , neînțelegând nimic .
- Ce naiba înseamna asta ?
- Cred ca e o gluma proasta , rade Alice stredata . Ce s-a intamplat acum cinci luni ?
Ce s-a intamplat acum cinci luni ?
Am ajuns in inchisoare pe nedrept după ce am incercat sa o ajut pe Alice şi cineva ştie asta . Ştie că e doar vina lui Alice. Dar cum ? Doar daca ....
Cand am deschis usa de la intrare , am gasit pe prag un pachet de marime medie infasurat intr-o hartie neagra si stralucitoare .
Am luat cutia si am mers cu ea in sufragerie . Pe partea superioara avea lipit un bilet pe care scria cu o caligrafie frumoasa si cu un pix negru stralucitor : " Este un trandafir negru pe atat de special , atat de dureros din cauza țepilor ?
Stiai ca întunericul obisnuia candva să fie lumină , dar luminii i-au placut prea mult umbrele ?
Când vei găsi răspunsul la aceste intrebări viața ta va reveni la normal.
- AnonimM-am incuntat citind inca de cateva ori acel bilet. Ce vrea sa insemne asta ?
Am luat cu mainile tremurande cutia si am deschis-o. Ce se afla inauntrul ei mi-a oprit respiratia.
Era o poza rupta pe jumate , in care se afla un baiat de vre-o 14 ani , care imi parea foarte cunoscut. Pe spatele fotografiei scria : " Ai grija ce faci in seara aceasta "Nu! Nu are cum sa fie aceasi persoana. Refuz sa cred asta ! Asta ar insemna ca cineva imi monitorizeaza fiecare miscare , că cineva e mereu aproape de mine .
Am rabufnit nervoasa si am smucit hartia din mana lui Alice analizand-o atent. Nu scria nici un nume la destinatar. Nici un anonim . Nimic ! Era doar o urma neînsemnata de cerneala.
Am luat si scrisoarea mea si am gasit la destinatar o alta urma neagra de cerneala. M-am incruntat. Asta ce vrea sa fie ? In disperarea mea am cuplat cele doua hartii negre , si ochii mi-au căzut pe numele destinatarului. Din cele doua urme negre se formase o singură si unică literă. F .
- Oh , ai dreptate , ma aproba incepand sa isi deschida cureaua. L-am ajutat , iar din greseala degetele mele au patruns in buzunarul din spatele blugilor negri ,atingand ceva fin.
M-am incruntat si am scos afara obiectul , ramanand uimita.
- Adam , am respirat stupefiata , asta e pentru mine ? Am intrebat inca fiind uluita de obiectul ce atarna stralucitor printre degetele mele.
- Ihi , murmura cu o expresie crispata. Normal , continua parca incercand sa se convinga pe el , dar nu i-am acordat mare atentie reactiei lui. Acest colier arata ... minunat.
M-am uitat de două ori ca sa fiu sigura ca vad bine , apoi mi-am atins medalionul de la gât. Medalionul de la Adam. L-am dat cu miscări robotice jos si am citit litera scrijelită pe spatele acestuia. F !