11.

2.5K 164 4
                                    

 

După 5 luni

- Cioburi , rânji  strecurând pe sub gardul electric o bucată spartă de sticlă.

- Mersi Tom , asta mă va ajuta să dorm liniştită la noapte , am zâmbit privindu-l direct în ochi.

- Nici o problemă pitico , dar ai grijă cu ală , spune indicand spre antebrațul meu. Nu ai vrea să se infecteze.

- Nu am cu ce să il acopăr , am răbufnit . Daca se infecteaza am o şansă sa scap de aici.

- Stii ce şansă ai avea sa scapi de aici ? intreaba ranjind . Oh nu , cunosc ranjetul acela sadic ..nu e de bine.

- La ce te gândeşti făcaturo ?

- Daca ai rămâne gravidă te-ar elibera conditionat , spune pastrandu-si ranjetul.

- Tâmpitule , am injurat ridicându-ma si indreptandu-ma spre masa la care statea Alice.

Cinci luni. Cinci luni în care atâtea s-au schimbat . Am aşteptat ..am aşteptat în fiecare seara , in fiecare zi , in fiecare minut al vietii mele ca ceva sa se întâmple , dar totul a fost în zadar. Nu a aparut niciun prinț pe un cal alb ca sa mă scoata din locul asta infect . Şi astfel m-am transformat.

Nu mai sunt fetita de alta data . Nu mai sunt fetita care am fost cand am pasit pentru prima data in acest penitenciar. Acum , pentru prima data in viata mea pot sa spun ca sunt femeie ! Sunt matură , sunt realistă , si sunt gata sa strivesc pe oricine imi stă in cale !

- Hey soro , nu te doare aia ? mă intreaba Alice cand m-am asezat langa ea .

- Nu incepe si tu , e doar un tatuaj !

- Da ..al câtelea e ăsta ?

Am stat putin sa analizez dar habar nu aveam.

- Probabil al şaselea , am raspuns totusi cu nonsalanță ridicandu-mi usor umerii.

Tatuajele mele erau mici , abia vizibile , facute de Smith , cea mai batrana femeie din acest penitenciar , condamată la 50 de ani pentru trafic de carne vie.

- A sunat Mike !

- Nu zău , am început să râd batjocoritor , si ce doreşte ?

- Vroia sa vada cum o mai ducem ..stii tu , chestii de astea .

- Şi tu ce I-ai spus ?

- I-am spus ca suntem bine .

- Stii ceva , cred că noi ne-am acomodat mai bine aici decat o făceau ei vreodata.

- Ayda ?

- Hmm ?

- Mă simt vinovată..

- Nu începe din nou ! am mârait ridicandu-ma fulgerător.

Scumpa mea prietena Alice tine sa imi reaminteasca in fiecare zi ca sunt aici pe nedrept. Dar stii ce am realizat ? Merit la fel de mult ca ea sa ma aflu aici ! Merit pentru ca am fost de acord sa o ajut sa scape de vină . Merit tot ceea ce traiesc azi . Pana la urma ,nu exista oameni nevinovati.

- Bine , scuze , stai jos ! Am auzit-o azi pe Sara vorbind cu Gabi de o anume evadare.

- I'auzi , s-a plictisit zâna cea bună de inchisoare ?

- E vorba că..

- Alice Smith si Ayda Mitchell !

- Ce ? m-am intors iritata catre gardianul care ne-a strigat numele. 

- Ati sprimit doua scrisori.

Ne-am ridicat privindu-ne suspicioase dar l-am urmat pana in celula . Pe pat se aflau într-adevar doua plicuri albe .

M-am apropiat de patul meu si am luat plicul in mana , rasucindu-l pe toate partile.

- Probabil e de la băieți , presupune Alice facand acelasi lucru cu plicul ei.

- Uh  , nu cred ca s-ar deranja ei atâta !
- Atunci , ce idee ai ?

- Nu stiu geniule , poate putem să..deschidem plicurile .

Alice isi da ochii peste cap , gest pe care il face cand este exasperată. Imi intorc privirea spre plic si il deschid , curioasa sa aflu care este continutul acestuia.

- Ştiu ce s-a întâmplat...încep să citesc cuvintele formate din litere decupate si lipite uniform de hârtia neagră.

-Acum cinci luni !  termină Alice propozitia începuta de mine si intoarce hartia in asa fel incat sa vad si eu .

Ne-am holbat ca proastele la hartii , apoi una la alta , neînțelegând nimic  .

- Ce naiba înseamna asta ?

- Cred ca e o gluma proasta , rade Alice stredata . Ce s-a intamplat acum cinci luni ?

Ce s-a intamplat acum cinci luni ?

Am ajuns in inchisoare pe nedrept după ce am incercat sa o ajut pe Alice şi cineva ştie asta . Ştie că e doar vina lui Alice. Dar cum ? Doar daca ....

Cand am deschis usa de la intrare , am gasit pe prag un pachet de marime medie infasurat intr-o hartie neagra si stralucitoare .
Am luat cutia si am mers cu ea in sufragerie . Pe partea superioara avea lipit un bilet pe care scria cu o caligrafie frumoasa si cu un pix negru stralucitor : " Este un trandafir negru pe atat de special , atat de dureros din cauza țepilor ?
Stiai ca întunericul obisnuia candva să fie lumină , dar luminii i-au placut prea mult umbrele ?
Când vei găsi răspunsul la aceste intrebări viața ta va reveni la normal.
- Anonim

M-am incuntat citind inca de cateva ori acel bilet. Ce vrea sa insemne asta ?
Am luat cu mainile tremurande cutia si am deschis-o. Ce se afla inauntrul ei mi-a oprit respiratia.
Era o poza rupta pe jumate , in care se afla un baiat de vre-o 14 ani , care imi parea foarte cunoscut. Pe spatele fotografiei scria : " Ai grija ce faci in seara aceasta "

Nu! Nu are cum sa fie aceasi persoana. Refuz sa cred asta ! Asta ar insemna ca cineva imi monitorizeaza fiecare miscare , că cineva e mereu aproape de mine .

Am rabufnit nervoasa si am smucit hartia din mana lui Alice analizand-o atent. Nu scria nici un nume la destinatar. Nici un anonim . Nimic ! Era doar o urma neînsemnata de cerneala.

Am luat si scrisoarea mea si am gasit la destinatar o alta urma neagra de cerneala. M-am incruntat. Asta ce vrea sa fie ?  In disperarea mea am cuplat cele doua hartii negre , si ochii mi-au căzut pe numele destinatarului. Din cele doua urme negre se formase o singură si unică literă. F .

- Oh , ai dreptate , ma aproba incepand sa isi deschida cureaua. L-am ajutat , iar din greseala degetele mele au patruns in buzunarul din spatele blugilor  negri ,atingand ceva fin.

M-am incruntat si am scos afara obiectul , ramanand uimita.

- Adam , am respirat stupefiata , asta e pentru mine ? Am intrebat inca fiind uluita de obiectul ce atarna stralucitor printre degetele mele.

- Ihi , murmura cu o expresie crispata. Normal , continua parca incercand sa se convinga pe el , dar nu i-am acordat mare atentie reactiei lui. Acest colier arata ... minunat.

M-am uitat de două ori ca sa fiu sigura ca vad bine , apoi mi-am atins medalionul de la gât. Medalionul de la Adam.  L-am dat cu miscări robotice jos si am citit litera scrijelită pe spatele acestuia. F !
























































Ayda | Bantuita de iluziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum