Imi urasc viata . Aflata sub presiunea dureri pot doar sa stau in fața oglinzii plangand si sa ma blestem pe mine. Ma blestem pe mine pentru ca nu am fost in stare sa imi controlez viata . Ma blestem pentru ca am permis sa traiesc intr-o minciuna . Ma blestem pentru ca nu am putut sa imi coordonez viata , sentimentele . Am trecut mereu peste toate obstacolele zambind ca o fraiera. Am glumit mereu , am luat totul ca pe o gluma incercand sa demonstrez ca oamenii pot fi fericiti. Dar in acest moment mi-am facut o promisiune. Nu voi mai permite nimanui sa ma faca sa plang. Nu voi mai permite ca demonii trecutului sa ma atinga , pentru ca nu mai vreau sa traiesc in trecut ! Nu mai vreau sa fiu bântuită de iluzii.
Asa ca am decis . Am decis sa nu imi pese de asa zisul meu frate mort. Dar , inainte sa imi initiez planul de fericire absoluta , aveam sa ma asigur ca e mort . Sa ma asigur sa nu exista vreo sansa ca cineva sau ceva sa ma mai faca sa sufar. Asa ca am luat masurile necesare :
- Eşti sigura ca vrei sa faci asta ? Mă intreaba Adam pentru a suta oara , strangandu-mi usor mana .
Am privit spre sicriul subred , lemnul din care a fost construit fiind putrezit . Era de dimensiuni atat de mici incat puteam sa il iau in brate si sa fug cu el.
- Da ! glasul meu era atat de ragusit incat nu mi l-am recunoscut.
Privindu-ma inca odata , asteptand parca sa opresc toate lucrurile , ofta , si dadu aprobator din cap spre groparul care statea in groapa , langa coşciug. Acesta deschide capacul si eu am inchis ochii , razgandindu-ma . Am vrut sa le spus sa il inchida la loc, ca nu vreau sa vad oşcioarele copilasului , dar am tresarit cand Adam mi-a dat drumul la mana. Am deschis repede ochii , si Adam era deja in groapa , blugii lui negri fiind acoperiti de pamant.
M-am dat mai in spate , avand o priveliste perfeta asupra sicriului. Asupra ceea ce se alfa in sicriu . Era acolo . Oasele albe , lucioase , acoperite de un costumas mic , negru , aratau atat de gresit in acel loc. Am simtit cum o lacrima mi se scurge din ochi .
- Hai sa plecam , am suspinat , intorcandu-mi privirea spre Adam , si mi-am mentinut-o asupra lui , incercand sa fur din linistea cu care trata el lucrurile , si nu numai acum ci in general.
El doar aproba si facu un semn spre gropar , oferindu-i o suma de bani , apoi veni spre mine si ma prinse de mana , tragandu-ma afara din cimitir. Ma simteam atat de murdara in acest moment . Murdara ca nu am putut avea incredere in familia mea .
Adam , ca si cum mi-ar fi putut citi gandurile spuse :
- Ayda , acum poti sa fi linistita. Vom lasa politia sa se ocupe de acel psihopat. Totul va reveni la normal.
- Si daca nu ? Daca viata mea nu va mai fi niciodata asa cum a fost inainte ? Poti sa imi garantezi ca totul va reveni la normal ?
Nu mai spuse nimic. Doar ma privi intr-un fel care imi face picioarele sa tremure. Imi prinse cu o mana talia si ma trase spre el , zdrobindu-si buzele de ale mele , intr-un sarut care promitea multe.
Ne-am despartit din sarut si am zambit timida , dandu-mi cu mana parul dupa ureche. Brusc , un gand imi strabatu mintea. L-am prins pe Adam de mana si l-am tras mai repede spre masina lui.
- Unde ne grabim ? intreaba brusc amuzat .
- Taci şi condu repede spre mall , am zambit.
Nu mai comenta , si canduse in liniste pana la mall , in timp ce eu zambeam privind pe geam. Gata cu iluziile trecutului. Sunt gata sa devin o noua eu !
Am coborat in forța din maşină , impiedicandu-ma in propriile picioare. Adam ma urma buimacit , pana la cel mai apropiat salon de coafură.
- Buna ziua , am salutat politicoasa .
- Buna draguță , ma saluta o batranica care tinea o foarfeca in mana . Te putem ajuta cu ceva ?
- As dori o tunsoare , am rostit nerabdatoare si l-am observat pe Adam sprijinindu-se de usa salonului.
- Sigur , zambi aceasta facandu-mi semn sa ma asez pe scaunul din fața oglinzii. Doresti sa iti dau din varfuri , intreaba prinzandu-mi lunga cascada in mană.
- Nu , am negat rapid. Vreau ...o schimbare , am zambit. Il vreau scurt , am gesticulat incercand sa ii explic , trasând cu mainile conturul umerilor mei. Puțin mai jos .
- Eşti sigură de asta ? intervine Adam , privindu-ma de parca as fi nebuna , dar eu doar am aprobat.
- Bine domnisoara , cum doresti ! spuse femeia , pulverizandu-mi un strat de apa pe par , apoi pieptanandu-l usor.
Am privit cu sufletul la gura cum varful foarfecii imi atinge firul de par , si cum acesta cade pe jos , urmat de altele , si altele.
Cand am deschis ochii , nu am privit din start oglinda. Am privit pe jos . Mai mult de jumatate din lunglimea parului meu era pe jos. O , Doamne !
Curioasa am privit oglinda , si am zambit. Am zambit pentru ca abia ma recunosteam dar totusi ma simteam frumoasa.
- Uau , este tot ce am putut exclama. Apoi , o alta idee trasnita mi-a trecut prin cap.
- Vreau breton ! am exlamat.
- Nu , ajunge ! Intervine Adam , prinzandu-ma de mana si tragandu-ma de pe scaun. Cat face ?
- 20 de lei , spune femeia si cat ai clipi Adam ii dadu banii , si ma trase afara dupa el.
- Hey , am protestat eu .
- Ayda , de ce ai facut asta ? intreaba zambind stramb .
- Nu stiu , aveam nevoie de o schimbare , am recunoscut. Vroiam sa ma simt frumoasa.
- Esti frumoasa , zambi , apoi ma saruta rapid , trgandu-ma in continuare in spre masina.
Cand am ajuns la masina , m-a bufnit rasul vazand pe parbriz o foicica alba de hartie .
- Ai luat amenda , am zambit , intinzandu-ma dupa hartie , insa imediat zambetul imi pierii.
Ayda , nu uita , niciodata nu vei putea gasi mortii , doar ei te pot gasi pe tine ! Apropo , frumoasa tunsoare - F.
