- Având în vedere faptul că refuzi orice fel de comunicare , Ayda Mitchell eşti condamnată la 5 ani de inchisoare în penitenciarul Xeson din Londra !
- Stați ! Strigătul lui Alice s-a auzit chiar inainte ca judecatoarea sa loveasca tocul din lemn si sa imi valideze condamnarea.
Nu ea e criminala ! Eu sunt !
- Ce ? , strigatele mirate ale oamenilor aflati in incapere m-au facut sa ma cutremur.
- Alice, ce faci ? Am soptit speriata.
- Nu Ayda l-a omorat pe acel om ! Eu am fost ! Eu l-am omorat si dupa m-am speriat si am fugit. Ayda e o prietenă buna si a incercat sa imi acopere greseala. Dar daca am invatat ceva de la ea , este faptul ca trebuie sa imi asum greselile. Si asta e greseala mea , deci nu o pot lasa pe ea sa plateasca pentru asta !
- Onorată instanță , am inceput eu cand am vazut ca vroia sa isi schimbe verdictul , nu este adevarat ! Arma crimei a fost gasita asupra mea , cred ca e un motiv intemeiat sa se dovedeasca ca eu sunt criminala !
- Ayda , la naiba ! Nu ma mai apara ! Striga Alice si mi-am intors privirea spre ea doar pentru ai vedea ochii oglinditi , gata sa lase o avalansa de lacrimi sa cada.
- Amandoua sustineti ca sunteti criminalele ? intreaba judecatoarea.
-Da ! Am raspuns amandoua la unison.
- Atunci , va voi supune unui test psihologic . Pana atunci amanam sedinta ! Lovi tocul din lemn cu micutul ciocan si se facu nevazuta alaturi de cei doi avocati.
Gardianul care era in permanenta langa mine ma prinse de braț si mă imbrancii spre iesire. Am trecut pe langa persoanele care ma priveau cu lacrimi in ochi : mama , tata , Mike , Ty..dar cel mai mult ma durea privirea lui Adam. Nu ma privea indurerat , la fel ca restul , ma privea doar ..dezamagit. Dezamagit ca nu am facut nimic cand puteam sa scap de pedeapsa care ma asteapta.
- Intra, marai gardianul si am observat ca ajunsesem la dubita. Am urcat inauntru si nu dupa mult timp in masina mai intra o alta persoana incatusata : Alice.
-De ce ai facut asta ? Am soptit cand masina a fost pusa in miscare.
- Nu e drept ce se intampla Ayda. Cine sunt eu să iti condamni viata pentru mine ?
- Esti prietena mea ! Ti-am promis ca te voi ajuta .
- M-ai ajutat destul. Eu trebuie sa platesc pentru greselile mele , nu tu !
- Imi pare rau , dar nu pot sa accept sa fi inchisa , am soptit cu hotarare in glas.
- Bun , deci sunteti doua persoane care sustineti ca l-ati fi omorat pe Vince Garcia , incepe psihologul privindu-ma lung.
- Alice vrea doar sa ma salveze. Eu l-am omorat.
- De ce ai facut-o ?
- Pentru ca din cauza lui Alice a pierdut copilul !
- Cred ca mai absorbita de această vină ar trebui sa fie prietena ta , nu ? Nu crezi ca ea are mai multe motive sa il omoare ?
- Alice tocmai si-a pierdut copilul ; o crezi in stare de asa ceva ?
- Tu o crezi ?
- Nu !
- Cazierul ei nu este atat de ..curat .
- Nu ma priveste trecutul ei.
- Ayda , iti dai seama ca vei fi supusa unei pedepse de cinci ani , nu ? Nu crezi ca e momentul sa dai toate cartile pe fata ?
- Nu sunt o jucatoare atat de bună , s-ar putea sa nu iti placa cartile mele , am marait.
- Incearca-ma !
- Ce ai face daca ti-as spune ca am mai omorat oameni inainte ? Mi-ai mari pedeapsa ?
-Posibil !
- Vezi , de accea ma limitez doar la Vince. Eu l-am omorat !
- Ce criminal si-ar recunoaste fapta ?
- Unul cu onoare , am ranjit in ciuda situatiei si cred ca innebuneam.
Am fost scoasa din camera de interogatoriu si bagata , de data asta si spre uimirea mea intr-un autobus blindat , plin de gratii , care mi-a oferit o stare de raceala sufleteasca .
- Ce se intamplă ? Am intrebat panicata . Unde ma duceti ?
- Asteapta , imi ceru gardianul.
Nu dupa mult timp si Alice a fost adusa , dupa care am pornit.
- Ce se intampla ? Am intrebat din nou.
- Te-au gasit vinovata iar pe mine m-au acuzat de complicitate . Mergem in Londra la penitenciar , raspunde Alice.
- Ce ? Ne inchid pe amandoua ?
- Da , nu ti se pare ciudat , si cu rolurile inversate , sopti abia auzibil dar declararia ei mi-a cauzat un fior in intreg corpul.
Asta e , imi voi petrecere urmatorii 5 ani in inchisoare. Dar sunt dezamagita , sunt dezamagita pentru ca nu asa a fost planul meu. Nu planuiam sa fim inchise amandoua , trebuia sa fiu inchisa doar eu .
Eu sunt Ayda . Ayda Mitchell. Nascuta in Seattle pe data de 22 ianuarie . Fiica lui Crisian si Katrina Mitchell. M-am mutat in New York impreuna cu tata in urma divortului sau de mama , femeie pe care am urato după aceea luni bune . Cand credeam ca nu voi reusii sa ma adaptez niciodata mi-am facut prieteni. Am inceput sa dezvolt sentimente pentru Adam. Am trecut prin pierderi grele , am crezut ca mi-am pierdur prietenii in urma unei explozi. Am avut parte de dezamagiri in dragoste , apoi , in urma unui asa zis accident mi-am pierdut memoria. Timp de doi ani de zile am trait o viata falsa , o viata cumparata , apoi mi-am regasit o parte din trecut. I-am gasit pe Alice , Mike , Ty , si pe Adam. Sunt acuzata de uciderea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei : Vince Garcia. Si am fost covinsa sa imi duc pedeapsa la capat numai pentru a o scutii pe Alice de inchisoare dar incapatanata , m-a urmat , condamnandu-si viata.
Sunt constienta ca atunci cand voi iesii din inchisoare nimic nu va mai fii la fel . Pana atunci Adam isi va Intemeia o familie , va avea copii , si gandul acesta ma doar extrem de mult.
Imi cer scuze lui Aurbey si mamei sale ca nu am reusit sa imi indeplinesc promisiunea , pentru ca de dupa gratii nu il voi putea ajuta cu nimic pe Adam.
Autobusul a continuat sa mearga , trecand pe langa oamenii si copii care colindau strazile zambind cu gura pana la urechi si razand. Altii aruncau priviri dusmanoase vehiculului in care ma aflam , gandindu-se ca cine stie ce criminal isi primi pedeapsa. Dar eu nu eram un criminal !
