Am paralizat . Vocea clară dar puternică . Vocea care m-a numit inamică de război. Am aruncat priviri în jurul meu sperand sa il vad pe Adam dar nu puteam sa disting nimic din cauza întunericului , asa ca doar am strans din ochi si am raspuns.
- F ?
- Chiar el , în carne si oase !
Vocea venea de data aceasta chiar din spatele meu. I-am simtit respiratia lovindu-se de ceafa mea . Am putut observa înaltimea lui intimidanta.
- Prieteni..am şoptit încet sperând să imi sară cineva în ajutor , dar nimic. Nimeni nu scotea un sunet . Mai erau acolo ?
Am simtit ceva rece atingandu-mi bărbia . Era un pistol !
- Urmează-mă ! Spune impingandu-ma de la spate. L-am ascultat din cauza spaimei. M-a impins în spre scări , pana in camera mea , unde m-a trantit de podea .
Am auzit scartaitul usii care mi-a confirmat ca s-a inchis. Acum intrebarea era , mai este sau nu F în incapere cu mine ?
Becul a început să pâlpâie , anuntâdu-ma ca curentul avea sa revina curand. Nu se auzea nici o miscare.
A durat cateva secunde pana ca ochii mei sa se acomodeze din nou cu lumina , insa acum imi doream sa nu se fi intamplat. În fata mea era nimeni altul decat Mike. Şi era cât se poate de mort , aşezat pe podea , intr-o balta plina cu sange. Şi hainele lui erau toate scaldate in sange , iar eu am simtit lacrimi cum se aduna in ochii mei.
Nu se poate ! Nu pot sa imi mai pierd inca un prieten din cauza mea.
Dar apoi spaima aparu' din nou . Oare ceilalti erau bine ?
Cu tragere de inima am iesit din camera unde zacea prietenul meu , si incet am coborat in cautarea prietenilor mei.
O lumină puternică imi străpungea ochiul. Am incercat sa o evit însă nu mă puteam misca . Eram legata. Cu greu am reusit sa disting lucrurile din jurul meu. Eram intr-un spital.
- Cine esti acum ? Mă întreaba doctorul care statea cu o lanterna mult prea aproape de ochiul meu.
- Poftim ? Am intrebat confuza . Va rog sa luati lanterna aia de langa ochiul meu.
- Cum te numesti ? Insista nebagandu-mi in seama comentariul.
- Ayda Mitchell .
Doctorul oftă profund.
- Ba nu , nu esti Ayda . Numele tău e Camelia Vason !
- Asta e o gluma ? Am intrebat enervata deja . Credeti ca nu stiu cine sunt ? Si cum am ajuns aici ? Prietenii mei sunt bine ?
- Camelia , linisteste-te !
- Nu ma cheama Camelia ! Ati înnebunit ? Sunt Ayda !
- Uite , suferi de o boala grava si foarte rara . Iti creezi propria lume in imaginatia ta ! Prietenii tai , persoanele de care ne-ai intrebat , nu exista decat in mintea ta.
- Credeti ca sunt nebuna ? Am inceput sa rad. Bineînteles ca exista ! Am trecut prin atatea impreuna !
- Camelia , te afli in acest spital de 3 ani . Nu ai iesit nicaieri in tot acest timp.
Ce naiba se întâmplă ? Despre ce tot vorbeste acest nebun ? Şi unde e Adam ?
