Pasiuni Periculoase

capitolul doi

Sâni plini albi ca laptele un mijloc de invidiat și forme apetisante. Colonelul Adrian se gândea la plăcerile ce ascundea jos la vila și zâmbi.
Cu uniforma lui  călătorise toată noaptea cu un singur scop. O noapte de placere intre picioarele albe alei lui Lady Cecilia.
Se întoarce spre bărbatul care călătorea cu el ,maiorul Jamison prietenul lui din copilarie.
-Bine, prietene ma tem ca aici ne separam,pana mâine dimineață.
-Nu am încredere în privirea ta. Nu te gândești sa te prezinți la ora asta. ..vei trezi toată casa .
-Nu va fi ceva oficial Jamie. În realitate voi fi foarte silențios.
-Doamne , am uitat ca Cecilia este aici.Trebuia să-mi fi dat seama de ce te grabeai asa.Nu mi se pare o idee buna .De ce nu vi cu mine?Ne odihnim și mâine ne prezentăm la o ora decentă.
-Nici sa nu visezi prietene. Toată săptămâna m-am gândit la mica întâlnire.
Înainte ca James sa spună ceva, Adrian o luase spre vila.
Ajungând în spatele vilei coborâ de pe cal și se uita în sus..La etaj nu era lumina aprinsa , sigur frumoasa lui dormea.
Proband scara improvizată urcase  până pe balcon .Ușa spre terasă nu era închisă așa cum se așteptase. Cecilia dormea pe burtă. Era goala și cearceaful era pe la jumătatea fundului. Adrian simți cum corpul lui o luase razna. Se apropie mai mult și se așează pe marginea patului  .Se înclină sai deie un sărut pe ceafa tinerei și aceasta scoase în geamăt. Umflatura din pantaloni era nerăbdător sa iasă.
Dorea s-o întoarcă,săi poată mângâia sânii adorabili s-o poată pătrunde,dar se mulțumi cu săruturi pe coloană și fusese recompensat iar cu un geamăt dulce feminin. Coborâ mai mult cearceaful și rămase încremenit.
O cunoștea pe Cecilia foarte intim și știa că nu avea nici o alunita .
Văzuse ca tânăra se mișca și începuse să se întoarcă dar actuase cu rapiditate. Luase cearceaful cu o mână și îi acoperi corpul, iar cu cealaltă îi acoperi gura trăgândo la pieptul lui.
-Nu te speria. Nu-ți voi face nimic rău. Am crezut ca ești altă persoană.
Putea s-o simtă tremurând și văzuse frica în ochii ei frumoși albaștri,împiedicând -o să se miște dar ținând cont să nu o rănească.
-Ascultă-mă. Credeam că ești altă persoană, înțeleg?Nu-ți voi face rău. Îți voi da drumul dacă îmi promiți ca nu tipi.
Ea se calmează un pic,și pentru prima dată părea că înțelege. Afirmă cu un gest al capului și el retrase mâna.
-Îmi pare rău. Nu aveam intenția să-ți invadez intimitatea. Cum ți-am mai spus credeam că ești altă persoană.
Tânăra , o fată nu mai mare de douăzeci de ani, era mai frumoasă ca Cecilia. Trăsăturile erau mai delicate , avea forma feței de inimă în loc sa fie rotundă. Părea un înger picat din cer.
-Cine ești dumneata?
-Doar un prieten a unei prietene. Mă scuzați de deranj, înger. Îți promit că te voi compensa data viitoare când ne întâlnim,și am senzația că va fi curând.
-Cu respect la asta,domnule, vă înșelați.
-Poate. Presupun că vom vedea. Sa dormi bine, dulce, îngeraș.
Adrian deschise ușa și ieși pe terasă. Noapte era răcoroasă și cerul întunecat. Se îndreaptă spre balustradă sărind pe scară gândindu-se încă la tânără, cu corpul încă arzând de dorință. Ajunse la sol fără dificultate, înjurând când se înțepase într-un spin de trandafir. Era un mic preț,gândind cu ironie, la comoara ce găsise în noaptea asta...și pentru premiul care și-l propuse să-l câștige.

Lady Elisa se sprijini de perne. Niciodată nu se mai simțise atât de rusinata  .Mama ei o avertizase să nu mai doarmă fără haine, dar niciodată nu o ascultase.
Deja era o femeie adultă. Putea dormi fără haine dacă așa dorea.
Elisa scoase un geamăt, ce sufoca-se  perna, gândindu-se la frumosul, corpolent și brunet bărbat  care îndrăzni  sai deranjeze dulcele somn. Închise ochii,încercând să șteargă imaginea personajului încercând sa doarmă. Ziua următoare era una importantă și nu avea timp de distracții.
Imaginea fratelui său apăruse în mintea ei , tânăr și incredibil de frumoas . Căpitanul Karl, care  avea mai puțin de șase luni în mormânt. Se gândise la scrisoarea pe care o primise cu puțin înainte de moartea lui.

Trupa noastră este pregătită de atac. Suntem bine antrenați și pregătiți sai înfruntăm pe francezi , dar o întâmplare ma făcut sa cred ca printre noi avem un spion. Este necesar să descoperim identitatea lui . Nu doresc sa va preocup, dar dacă ceva mi se întâmplă. , vă rog să nu uitați de problema asta. Trebuie sa faceți în așa fel încât să terminați ce am început. Mii de vieți sunt în joc. Trebuie ca acest bărbat sa fie prins.

Karl continua zicând ca spionul era un bărbat zicându-i Halcon. Și ca putea fi unul din cei trei bărbați:un general numit Franz Steigler, ambasadorul britanic William Petigru, sau maiorul Joseph Becker, care era ajutorul pe câmpul de lupta al generalului Manfred.
După doua luni Karl murise.
Nu avea alte probe împotriva acestor bărbați.
Elisa jurase că va răzbuna moartea fratelui ei și va face tot posibilul sa evite ca Peter, celalalt frate al ei sa fie victima războiului.

În picioare în fața oglinzi Elisa inspectează ținuta ei și coafura. În ziua aceasta se oferea o recepție celor mai influenți oameni.

Extravagantul  salon nu era pe gustul lui Adrian. Ei veniseră în țară de o lună, cu misiunea să servească miniștrii. În timp ce servea din șampanie, privea toate damele elegante căutând figura pe care o cunoscuse în noaptea trecută. Până în acel moment nu o văzuse.
-Poate dama a aflat de venirea ta , și a decis sa plece. Sa faci dragoste cu femeia greșită. ..Ce miar fi plăcut sa fi fost acolo.
-O voi avea. Chiar dacă va dispărea, o voi găsi.
-Așa de extraordinara este?
-Mai bine de atât.
-Și dacă e căsătorită. ?
-Cu atât mai bine.
Jamie se limitează doar cu o afirmare din cap fără sa mai zică nimic, și Adrian se uită în direcția lui. Lângă ei parcă vibra ceva în aer,și aude mulțimea cum vorbesc despre perechea din sală.
-Incredibil nu?Jumătatea bărbaților din Viena deja sunt îndrăgostiți de ea. Din păcate Petigru ți-a luat-o înainte.
-El are anii suficienți săi fie tată. .replică Adrian cu sprâncenele încruntate.
-E și bogat și cel mai puternic din țară.
-Cine este ea?..întreabă Adrian pe Robert.
-Chiar dacă nu-ți vine sa crezi , e una din noi.
-Britanica. ?
-Și austriaca din câte am aflat. Soțul ei era conte numit Langen  un nobil austriac care a murit acum multi ani. Nimeni nu știe mai multe  despre el sau despre tânăra soție. Dar se spune că e prietenă cu ducesa, și că ea a invitat-o la Viena.
-Presupun co cunoști bine pe damă. Atunci poate ma prezinți și pe mine.
-Desigur, colonele va fi o placere.

Elisa zâmbi la Petigru, un bărbat de vreo cincizeci de ani , și-l asculta atentă în timp cei vorbea despre lucruri diplomatice. La prima vedere, nu-și putea imagina pe amabil- ul cavaler spionul francezilor dar fiind fiica unei actrițe știa bine când cineva simula.
-Vai domnule, ce rușine. ..să-i povestești asemenea chestii unei dame.
-Sper că nu te-am jignit, draga mea.
-Nu fi prostuț, ști foarte bine ca te consider un bărbat distractiv.
-Si tu milady, o femeie încântătoare.
-Mulțumesc.
Ambasadorul continua să vorbească și ea râdea de micile lui glume. În acel moment fuseseră întrerupti  de pașii din spatele lor. Elisa se întoarce la vocea lui Robert.
-Cu permisiunea ta Petigru.
Văzând Elisa celalalt bărbat era pe punctul de a leșina .
-Colonelul Adrian a ajuns chiar azi.
-E o plăcere să te cunosc milady, și ma surprinde că nu neam mai văzut. La Londra mă refer. Sigur ai fost pe acolo în compania soțului tău.
-Mă tem că soțului meu nu prea îi plăcea viata sociala.
-E un păcat milady. O femeie frumoasa nu trebuie ținută ascunsă în câmp.
-Nu e nimic rău în asta.
-Poate ai vrea mâine sa te plimbi cu mine. Sunt nou în Baden. Poate îmi arăți ceva din oraș.
-Nu...nu cred. Eu vreau sa spun ca am alte planuri. Poate cu alta ocazie.
-Cum vrei tu. Poate cu altă ocazie.
După câteva cuvinte schimbate cu Petigru se despărțise de ei cu un zâmbet batjocoritor și cu o ușoară înclinare a capului.
-Un bărbat interesant. .zise Petigru urmărindu-l pe Adrian cum se îndepărta. E erou războinic, ști tu. A luptat în Egipt și lau rănit în India. Se spune ca e ager în lupte. Mama lui era aristocrata.
-De cât timp este aici?
-De o luna.
Doar o lună. Nu era timp suficient sa fie el Halcon. Dar nu era prea sigură de asta. Nu avea încredere în nimeni,și avea toată intenția să continue așa.